Ma dau prins, dle Romeo Popescu pentru ca niciodata nu voi fi capabil sa duc polemica pe tarimul pe care il duceti dvs, cu iubite pierdute si femei din Buzau, cu femei lesinate si ochiade pe la mese, cu tot rahatul pe care singur il defecati si singur il mincati. M-am analizat si, oricit m-as stradui, nu v-as face fata nici daca as mai trai zece vieti, sunteti pur si simplu inegalabil in abjectie, aveti chiar voluptatea victoriei prin imbalosarea adversarului, prin pisarea in capul lui, prin cautarea in anusul lui. Pentru ca aveti talent in dejectii publicistice, chiar va gasesc un oarecare sens estetic in improvizatiile dvs, insa eu unul nici n-as incerca, nici n-as reusi asemenea cockteil-uri de adevar si voma, de real si cosmar.V-am luat frica, domnule, de data asta chiar definitiv si irevocabil. Nu vreau sa ajungeti sa va plimbati, ca paduchele, pe la subsiorile celor dragi mie, nici sa va gasesc, precum tenia,in burta mea, nici sa apareti, asemenea crucilor sifilitice, in singele urmasilor mei. Pentru asta va asigur ca va las in pace definitiv, nu voi mai indrazni sa spun o vorba despe dvs, acceptind ca m-ati invins, asa cum diareea te invinge uneori si nu ai ce face, i te supui. Ma supun, asadar, Diareea Voastra, ma plec si va sarut mina, Don Tenie, imi pun genunchiul la pamint in fata voastra, Senior Pediculus, sunteti prea flatulant pentru mine, nu exista tratament pentru cei pe care ii atingeti, aveti grija pe cine mingiiati, poate turba.Este pentru prima oara cind cedez intr-o polemica, dar o fac cu bucurie, fiindca nu ai ce argumente sa-i opui gilgiielii veceului, nu ai ce sa dezminti cind curgatorii muci isi cheama batista. Sunt oameni nascuti pentru a supura, infectii bipede, indivizi buboi pe care numai moartea ii poate sparge. Va incredintez de mila mea, stimate domn. Sunt sigur ca e chinuitor sa traiti scufundat in dvs. Cindva, nici diavolul nu va avea ce pedepse sa mai adauge la faptul ca, acum si in eternitate, va numiti Popescu Romeo.