Condamnarea definitiva si incarcerarea la Jilava a generalilor in rezerva Victor Stanculescu si Mihai Chitac pentru crime asupra revolutionarilor de la Timisoara vine intr-un moment pe care nimeni nu l-a sesizat. Aceasta condamnare a fost pronuntata la circa 48 de ore de cind o comisie parlamentara, care a lucrat timp de doi ani, a concluzionat ca Nicolae Ceausescu nu a avut conturi in strainatate si nici nu s-a pretat la furturi si escrocherii.Sint un om rational si nu pot lucra cu idei precum justitie imanenta, justitie divina sau altele de acest fel. In acelasi timp, nu pot sa nu realizez ca in momentul in care Ceausescu a fost exonerat de una dintre invinuirile aduse la proces, unul dintre cei care i-au orchestrat asasinarea merge la inchisoare. Cred ca in ambele cazuri s-a comis o nedreptate tragica, dictatorul nemeritind sa fie impuscat „in familie” (eram, totusi, in secolul XX) iar cei doi generali neputind sa fie invinuiti de impuscarea a peste o mie de oameni si sa plateasca astfel pentru toti „teroristii”. Daca lasam o clipa gindirea noastra magica sa ia putin avint, descoperim ca prin arestarea lui Stanculescu, cel care i-a condus pe Ceausesti spre esafod, de Craciun, se realizeaza un fel de echilibru, ca si cum Dumnezeu insusi a pus o balanta la orizontala. Trebuie sa recunoastem, dupa aproape doua decenii, ca executarea cuplului Ceausescu la zi de mare sarbatoare crestina si incarcerarea restului familiei au fost greseli indamisibile, pe care istoria le va pune pe seama intregii natiuni. Iata ca, printr-o stranie legatura cu foarte partiala reabilitare a principalei victime, principalul calau e, intr-un fel, „rasplatit”. Multi dintre cei care au fost prezenti la judecarea si executarea Ceausestilor au sfarsit tragic. Acum, a sosit rindul lui Stanculescu sa plateasca. Vom vedea ce se va intimpla si cu ceilalti, mai ales cu Ion Iliescu. Viata e plina de mistere.