Cind armele politicii au tacut in cele doua zile premergatoare scrutinului europarlamentar din 7 iunie, am ascultat „armele” scolii, respectiv ale Colegiului National „Radu Greceanu”, din Slatina, care a implinit 125 de ani de la infiintare. Rapaiturile ca de mitraliera ale campaniei electorale incetind, slatinenii au putut sa auda acordurile ritmate ale bucuriei din inimile celor peste 1.000 de elevi si profesori „cnrg”-isti, care au defilat pe bulevardul A.I.Cuza si care, astfel, au trecut pe sub arcul de triumf reprezentat de intreaga istorie a acestei unitati de traditie a invatamintului slatinean si national. O istorie luminata feeric de mari personalitati plamadite in acest creuzet de performanta, savanti care au marcat cu realizarile lor evolutia vietii rominesti din secolul XX, unii dintre ei chiar fiind prezenti la acest moment aniversar. Absolventi din promotii mai vechi sau mai noi si-au amestecat pasii pe culoarele liceului care i-a inarmat pentru tot restul vietii cu armele cunoasterii si ale respectului pentru valorile fundamentale ale civilizatiei rominesti si universale. Astfel de arme ale scolii au stralucit din nou atunci cind s-au incrucisat in cadrul simpozioanelor de comunicari stiintifice organizate cu acest prilej, dar si atunci cind, in amfiteatru, venerabili sau mai tineri fosti ceneregisti au depanat amintiri si au schimbat opinii pe diverse teme.Organizatorii acestei manifestari, intre care nu putem sa nu remarcam contributia esentiala a directorului Ion Tecu, nu au neglijat nici aspectul protocolar, ilustrat printr-un foarte bogat si bine asortat bufet suedez, care a intrunit aprecierile unanime ale invitatilor. Despartirea de invitati a avut loc seara tirziu, in ambianta fastuoasa a unui renumit restaurant slatinean.Asadar, Colegiul National „Radu Greceanu” a implinit 125 de ani de la infiintare. O adevarata pleiada de stele ale stiintei, tehnicii si culturii rominesti a coborit in efemerul cotidian, pentru a cinsti acest moment aniversar, pentru a se impartasi inca o data din Spiritul Greceanu, pe aripile caruia fiecare si-a invatat zborul specific, ca sa nu se mai opreasca apoi decit in zenitul performantei. Un spirit lipsit de rezonanta pentru primarul Slatinei, el insusi fost ceneregist, care a gasit de cuvinta sa nu onoreze cu prezenta sa aceasta manifestare. Probabil ca Darius Vilcov are tot timpul cu el un fel de lampa a lui Aladin, din care il slujeste un alt fel de spirit cel al dispretului fata de scoala careia ii datoreaza o buna parte, poate cea mai semnificativa, a pregatirii sale pentru viata. Si daca acest spirit malefic l-a ajutat pina acum ori de cite ori a fost invocat, nu se poate ca pina la urma adevaratul Spirit Greceanu sa nu se revolte si sa nu ucida cu stralucirea sa aceasta parte intunecata a personalitatii lui Darius Vilcov, intorcindu-l cu fata catre o scoala care de prea multa vreme cu un ochi ride si cu altul plinge. Au trecut aproape 10 ani de cind a inceput renovarea cladirii, rastimp in care s-a reusit „vindecarea” numai a uneia dintre aripi, cealalta continuind sa se tirasca pe pamint, ranita pina la os de nepasarea autoritatilor.Macar aceasta aniversare sa le fi reamintit tuturor ca in acest port al stiintei si culturii, care este „Radu Greceanu”, au fost incarcate multe corabii ale intelectului, care apoi au strabatut marile si oceanele globului, descarcind pe toate continentele fructe ale mintii si inimii profesorului ceneregist.Semnatura: Constantin Smedescu