Am primit un comentariu injurios si totodata paranoic de la un anonim care pare a fi un tinar jurnalist. Omul s-a straduit sa redacteze un text coerent si, in nemernicia lui, chiar a reusit. L-am citit in mail si ma gindeam cu tristete ca exista tineri care stiu sa scrie dar, in loc sa atace teme serioase si de larg interes, prefera sa isi deverseze frustrarile in scrieri meschine, in birfe lipsite de umor, uitind ca spiritul inseamna mai mult joc decit incrincenare. Mi-a fost mila de bietul om, de faptul ca a preferat sa ma injure pe mine pe aproape o pagina, in loc sa citeasca o carte, sa vada un film bun, sa faca dragoste, sa se plimbe ori chiar sa scrie, insa lucruri serioase, nu baliverne. Asa fiind, m-am hotarit sa ii public mirlaniile, pentru a-i arata ca este in eroare, merge pe un drum iluzoriu si ar fi cazul sa se opreasca, inainte de a se rata definitiv. Pina a publica si adnota misiva, precizez inca o data ca, dupa parerea mea, autorul este unul dintre sutele de fosti angajati ai mei de la redactiile pe care le-am condus, probabil unul care nu a reusit in viata si, ca atare, a devenit extrapunitiv, dind vina pe ceilalti pentru esecurile sale. Omul incepe patetic: „tu eshti problema george george george…..eshti cam depresat…..dar hai sa incerc sa te ajut putzin…..eu cred ca tu eshti problema pentru ca la curierul te-ai inhaitat cu doua jigodii ….. i-ai suportat cind nimeni nu te fortza sa stai cu ei…..ai pus umarul la aducerea oligofrenilor in presa refuzind sa plateshti salarii celor capabili shi incurajind mediocrii sa ajunga in pozitzii de conducere (vrei un exemplu? Daniel Barbu ). Nu spune ca te luptai cu Negutz ca nu tzine….puteai sa te retragi sau sa ii pui sula in coaste….” Aceasta este prima fraza, deci individul ii trateaza acum pe fostii mei asociati si fostii sai patroni drept „jigodii”, fiindca asa fec caracterele slabe cind pleaca de la o firma, in plus isi dovedeste complexul de inferioritate fata de unul dintre cele mai mari caractere din presa argeseana care este excelentul redactor-sef de azi Daniel Barbu, probabil un fost coleg de al sau care i-a luat-o inainte. Cit priveste chestiunea cu salariile pe care nu le-as fi platit eu, asta este o reactie intirziata a vreunui chiulangiu, ca sa nu mai spun ca in nici o redactie careia i-am fost director nu m-am ocupat de plata salariilor, ci exclusiv de aspectele legate de politica si tehnica editoriala. Normal, cu plata salariilor s-au ocupat intotdeauna acei asociati ai mei care aveau in grija sectorul de resurse financiare si contabilitate. Desigur ca angajatii care au trecut pe la mine meteoric nu au avut timp sa se lamureasca in privinta atributiilor fiecaruia dintre patronii lor si traiesc cu impresia ca daca eu tineam sedintele de redactie, tot eu ar fi trebuit sa le fac si statele de plata. Eronat, prietene, eronat ca si punctul de vedere conform caruia Constantin Negut ar merita judecata ta. Scrie individul in continuare unele lucruri legate de postul local „Radio 21”, pe care, intr-adevar, l-am condus o scurta perioada dupa infiintare. Sa vedem care sint ideile: „Apoi a venit mmentul radio…..tu ai fost ramas in urma de la inceput….ai vrut discutzii pe fm….mai mare gogomania nu am auzit in viatza mea….erai cu decenii in urma….shi hai sa te lamuresc eu….fm-ul difuzeaza numai muzica pentru ca din start calitatea semnalului receptzionat este cu mult superioara semnalului AM. Tu ai vrut sa conduci post de radio dar nici nu shtiai cu ce se maninca radioul…..Nu zice nimeni sa nu munceshti la radio….dar direct director, de parca te-ai nascut shef parca nu se cade……Apoi l-atzi indepartat pe Ovidiu Stanescu…..unde e Ovidiu acum? AUD? E tare la Kiss fm shi v-a lasat pe totzi in urma, voi cu intrigile voastre de doi bani. Eratzi suparatzi ca i-a spus lui Ghibernea ce se intimpla la Pitesti, in postul LUI de radio….shi acum zici ca ai realizat ca s-a greshit in presa? Mare sharpe eshti….” Cumva incepem sa ne dam seama ca autorul nu ar fi chiar atit de anonim ? Oricum, referitor la FM, viata imi da dreptate, pregatindu-se deja aparitia unor posturi de radio de stiri si comentarii. In Arges exista vreo duzina de FM-uri si niciunul localizat, ceea ce face ca aproape toate sa fie cumva intersanjabile. Dupa ce se leaga de faptul ca l-as fi folosit la nu stiu ce iar acum il critic pe un ziarist caruia nu mai vreau sa ii pronunt numele (asa e, l-am trimis o data sa imi cumpere o cutie de mingi de tenis si mi-a baut banii, sa-i fie de bine) dupa ce imi reproseaza ca vorbesc despre copilul meu de parca as fi descoperit America, fara sa inteleaga ca asta simte orice parinte, ba mai mult decit atit, dupa ce il amesteca in ciorba si pe episcop facindu-se ca nu exista argumentele obiective pentru care il critic, individul exclama:”Chiar nu vezi ca in afara de shantaj tu nu shtii nimic altceva?”” Probabil ca am publicat aceste injurii pentru a ajunge la aceasta din urma chestiune. Incapabili sa creada ca prin munca cinstita in presa, prin mii de nopti de lucru la computer se pot cistiga, totusi, niste bani, esuatii jurnalismului ajung la concluzia ca numai santajul poate explica faptul ca unii au venituri mai mari decit au ei. Gresita socoteala, probabil linistitoare pentru o constiinta aflata in suferinta si spun asta provocindu-l pe preopinent sa aduca o singura declaratie de la cineva care s-a simtit santajat de mine. Promit ca i-o voi publica de urgenta si fara comentarii, numai ca asa ceva nu se poate obtine, pentru ca multe erori oi fi comis eu in presa (ca am adus boi in redactii, de pilda, este adevarat) numai ca santajul imi este atit de strain incit nici nu cred ca m-as pricepe sa-l practic, nici daca as vrea sa incerc. In sfirsit, inchei aici, trecind pe linga niste afirmatii elucubrante pe care bietul om le face despre eviata mea privata, probabil cu mult mai frumoasa si mai interesanta decit a lui, atit in trecut, cit si in prezent,mai mult ca sigur si in viitor, reluind ideea de inceput. Repet ca nu pricep cum poate cineva sa isi piarda timpul si sa isi strice starea de spirit injurind, amestecindu-se in chestiuni pe care nu le stapineste, imbolnavindu-si astfel spiritul, afundindu-se in frustrare si ratare. Scrisoarea la care m-am referit nu este singura de acest gen, primesc una sau doua similare pe fiecare luna,mai toti directorii de presa patesc la fel, ceea ce ma face sa ma minunez de faptul ca un om care, se stie, nu are decit o viata, intelege sa si-o risipeasca in asemenea atitudini si comportamente. Pacat de viata ce li s-a dat…