Daca Ponta si Antonescu vor continua escaladarea agresivitatii verbale impotriva lui Basescu si a PDL, va veni un moment cind nu va mai exista loc de intoarcere. Daca trendul incitarii la ura se va mentine inca un an, cei doi risca sa isi puna partidele pe care le conduc vremelnic in situatia limita dar totusi putin probabila in care, daca vor pierde alegerile, se vor dezagrega si vor disparea din istorie. Dupa ce iti caracterizezi adversarii drept „borfasi”, „criminali”, „draci”, idioti” si soliciti manifestari de strada pentru „a scapa tara de ei”, singura sansa a supravietuirii politice este sa cistigi alegerile. Paradoxul procentelor uriase in sondaje pe care le are la aceasta ora USL conduce la aceeasi concluzie a existentei unei singure posibilitati pentru evitarea neantului. Cine a avut 60-70 % si pierde, nu are unde sa se mai ascunda, pentru el nu mai exista nici timp, nici spatiu. Poate fi cazul lui Traian Basescu dar si al PNL si, mai ales, al PSD.Antonescu si Ponta nu se comporta ca si cum ar exista democratie si alternante la guvernare, ci precum un jucator de pocker care isi pipaie pistolul sub haina in momentul in care, cu cealalta mina, pune totul pe o singura carte.Iata cum logica lucrurilor face sa vina vorba despre un pistol, instrument cu care poti sa te sinucizi ori sa ucizi. Cu cit radicalizarea opozitiei se indreapta spre iesirea din sfera de gravitatie a democratiei, cu atit creste, dupa parerea mea, riscul actiunilor violente si chiar al asasinatului politic. Nu ar fi o noutate pentru rominii care si-au asasinat o multime de sefi de guvern si de stat, de la I.G. Duca la Antonescu, de la Armand Calinescu la Nicolae Iorga, de la Gheorghe Argeseanu la Ceausescu. Psihosociologia omorului politic consta in faptul ca aproape nimeni nu l-a putut prevedea, nici macar cu putin timp inainte.Pentru ca mai avem, inexorabil, doar un an pina la primele alegeri, consider ca tonul acuzatiilor formulate de opozitie ar putea sa evite aluziile la disparitia fizica a adversarilor, ori demonizarea acestora pina intr-acolo incit cine stie ce fanatic ar confunda diatriba cu indemnul la crima. Sunt destui adepti ai USL care, daca li s-ar sugera ca trebuie sa se sacrifice, chipurile, pentru tara,aflati sub psihoza unor televiziuni dimbovitene, nu ar ezita sa accepte arma care li s-ar intinde. O spune unul care seara de seara realizeaza emisiuni politice la un post de televiziune si care, fara a fi inregimentat politic, a inceput sa primeasca amenintari mai mult ori mai putin voalate, acelasi lucru intimplindu-li-se si unor reprezentanti ai societatii civile care, intimplator, apreciaza masurile de reforma ale tandemului Basescu Boc.Mai mult ca sigur, Ponta si Antonescu nu isi traiesc la dimensiuni sufletesti indemnurile la extirparea, cu aluzii la cea fizica, a celor pe care tocmai i-am amintit. Probabil retorica lor aflata la limita instigarii la crima e doar retorica si nimic mai mult, una pe care si-o pot permite in lipsa altor mijloace de expresie.Este posibil insa ca acesti doi lideri sa nu isi dea seama ca emulii lor sunt mult mai accentuati, iar partizanii lor provinciali se schimonosesc adesea de o ura despre care iti faci impresia ca numai singele o poate potoli.Ei bine, asta ne-ar mai lipsi.