Cred ca visul fiecarui parinte este sa fie un model pentru copilul sau. Nu am auzit insa pina acum pe nimeni spunind ca ar dori sa semene el cu propriul sau copil.Eu spun acest lucru. Ba chiar as deschide o discutie pe acest subiect, indemnindu-i pe toti parintii cu copii mici sa reflecteze pe marginea posibilitatii de a incerca sa semene ei cu copiii lor, nu doar invers. Cred ca daca in jurul virstei de sapte ani un copil nu ajunge sa fie pentru parintii sai un model de traire si gindire, actul educativ a fost, cel putin partial, ratat.Acum, as vrea ca in locul unei analize de psihologie a copilului sa spun, pur si simplu, fara sa incerc nici o generalizare, de ce fetita mea este pentru mine un model.In primul rind, imi place modul in care si-a construit imaginea ei despre sine. Cind ii spun ca este un om bun, tine sa imi atraga atentia ca nu are nici un merit in asta, deoarece a avut noroc ca la nastere sa primeasca un inger pazitor cu o inima buna. Problema pe care mi-o pune este ce se va intimpla cu acest inger de-a lungul vietii, adica: inima lui va ramine la fel de calda, ori se va mai raci? I-am raspuns ca nu doar ingerul este responsabil de ceea ce se va intimpla, ci si ea, amindoi urmind sa se pazeasca unul pe celalalt si sa se indemne reciproc sa isi pastreze inimile calde. „Da, asa voi face