DRAGA GEORGE SMEOREANUL-am cunoscut si eu, e drept, putin, pe Dl.Alexandru Puiu, rectorul fondator al Universitatii Brincoveanu. M-ai rugat, in urma cu doi ani, sa-i iau un interviu. Venerabilul profesor era obosit, ori abatut. Ori amindoua starile il coplesisera. Cu toate astea, tot nu s-a abtinut si a purtat cu mine un scurt dialog privat. Asa ca voi spune doar o consideratiune personala despre acest mare om. Stie foarte multe, pe multe le tace, deoarece aceste multe informatii vin din zona Zero, unde s-au luat decizii la nivel national.In anii din urma am mai cunoscut persoane care stiu multe, stiu si tac. De ce oare va fi fiind aceasta conspiratie a tacerii? Copartasie la actiuni care seamana a tradare nationala, la subminarea economiei nationale? Poate fi si asta! Dar, acesti oameni pe care i-am cunoscut, si care mi-au spus cite ceva din Camera Secretelor, sunt dincolo de orice banuiala, de orice ii poti acuza, numai de rea credinta nu. Atunci, de unde le vine tacerea, de ce nu-si pot asuma raspunderea de a face publice informatiile pe care le stiu? Raspunsul e unul singur acesti oameni nu au protectie, nu au putut copia documntele cu care sa probeze veritatea celor ce le-ar avea de spus. Altfel spus, oamenii se tem pentru vietile lor, se tem sa nu fie marginalizati social si economic, ei si familiile lor. Asta din urma in cazul fericit in care nu li s-ar lua viata. Exista un grup de insi politici, interesati sa nu rasufle nimic despre crima economica ce au savirsit-o fara a clipi. Acest grup este puternic si atunci cind nu se mai afla la putere. Pe Emil Constantinescu l-au persiflat, pur si simplu, pe Basescu, greu de mestecat si de persiflat, au vrut sa-l demita prin plebiscit. Pacat ca P.S.D.-ul, care are cea mai redutabila echipa de specialisti, nu-i poate elimina pe „termopanisti”. Pacat ca din 2000 si pina azi nu a reusit sa identifice si impuna ca brand politic un ins priceput si carismatic.Dar, sa trecem la PETROM. Am lucrat in cadrul lui 32 de ani,la ARPECHIM-PITESTI, si pot spune ca intr-o masura oarecare am informatii despre ce s-a petrecut acolo si inainte, si dupa 1989.Cine crede ca pina in 1989 nu se faceau afaceri in ARPECHIM se inseala! Se fura benzina, se vindea la negru. Banii ajungeau pina la Judeteana de Partid, la Municipiu, Militie si Securitate. In schimbul materiilor prime,date peste cotele de repartie, pentru ARTIC GAIESTI, ELECTRONICA BUCURESTI, FARMEC-CLUJ, ELECTRO-CURTEA DE ARGES,etc, citiva din conducerea Combinatului Petrochimic Pitesti primeau sistematic frigidere, televizoare color, cosmetice, mixere, foeonuri, etc. Pe multi i-a prins LOVILUTIA din 89 cu milioane la saltea. A, sa nu uit! Pentru furtul benzinei erau folosite bande speciale si bine protejate. Muncitorii de rind vedeau ce se petrece, dar nu aveau cui a se plinge. Unii muncitori, nu multi, scoteau si ei cite un litru-doi de benzina.Deliberat erau lasati sa fure cu „picatura”.Ei formau paravanul care masca furtul cel mare.Dupa LOVILUTIE s-a trecut la furtul cu cisterna -auto,cisterna-CFR, cu convoiul CFR. Usor-usor, intregul ARPECHIM a fost capusat de firme diverse. De la cele care cumparau produse-ARPECHIM cu un pret si le vindeau cu un altul, mai mare, pina la cele care executau lucrari cu caracter administrativ si nu numai .Puteau fi vazuti in ARPECHIM, uneori aproape zilnic, oameni politici pe care tu, George, ii stimezi. Asta pentru ca nu ai avut informatii despre afacerile lor subterane. Crezi ca veneau pentru a se interesa de nevoile muncitorilor, de retehnologizare, de furnituri pentru firma? Nu ! Veneau pentru firmele lor capusa, pentru suplimentarea repartitiilor de produse petroliere, vindute prin benzinariile lor, situate in judete vecine, de aiurea, din Ungaria, chiar! Razboiul din Serbia a fost o mana cereasca pentru acesti venali. Adu-ti aminte de cisternele-CFR, pe care scria mare-ARPECHIM-, date pe ecrane de televiziuni, si care erau parasite in Ungaria, goale. Venise Regimul Constantinescu si nu mai puteau sa le aduca acasa, ar fi trebuit sa explice cum au ajuns acolo, cine a semnat pentru ele, cu ce au fost incarcate. Conform unor acorduri europene, dupa un timp specificat in acestea, cisternele au intrat in proprietate Ungariei, cita vreme nimeni nu a venit sa plateasca gararea si sa le ia. Si au fost citeva zeci, daca nu sute, de cisterne. Daca valoarea uneia singure se ridica la citeva miliarde de lei vechi, la cit se va fi ridicat paguba adusa Statului Romin de zecile, poate sutele, asa cum se aude, parasite in Pusta Panoniei? S-au taiat, cu rost si fara rost, instalatii intregi. S-au externalizat, prin privatizare oneroasa, servicii de reparatii si intretinere. Un rau capital s-a facut prin pervertirea liderilor de sindicat, ceea ce a permis ca personalul muncitor, super-calificat, sa fie transformat intr-o masa amorfa si tacuta. Liderii au mers pina acolo incit au negociat cu Patronatul ajutoare pentru Paste, Craciun, Ziua Petrolistului, ajutoare pe care din 2004 si pina azi muncitorii nu le-au vazut. Se spune ca acesti bani urmau sa fie folositi SI in campaniile electorale ale unui anume partid. Tarasenia este la nivel de intreg PETROM! Acum, aceste ajutoare fac obiectul a mii de procese. Unele au fost deja cistigate de salariatii furati fara scrupule, altele se afla pe rol si vor fi cistigate, intrucit speta este aceeasi. Ca este asa, stau marturie si scrisorile primite de salariati, scrisori-amenintari, somatii elegante, de returnarea unor drepturi cistigate prin Justitie. Voalat, aceste scrisori aveau ca scop si deturnarea solutiilor date de instante, la procesele aflate pe rol. Emitentii scrisorilor, vazind ca opinia publica le este defavorabila, au negat ca ar sta la baza acestor ordinare amenintari. Sunt multe de spus. Exista cineva, am aflat, care are dovezi cutremuratoare despre ilegalitatile facute in ARPECHIM si in alte unitati ale PETROM-ului, si Acest Cineva nu da semne ca ar negocia informatiile si dovezile in interesul personal.Deh, nu toata corespondenta unui sef, nu toate actele copromitatoare ajung la tocatorul de hirtii, ori la incinerator.Viata a demonstrat ca nimic din ceea ce facem rau nu ramine sub pecetea tainei. Mai devreme, sau mai tirziu, urmele noastre apar si suntem dusi la judecata. Toate astea vor fi facute publice intr-un moment politic anume. Sper sa nu fie doar o simpla intoxicare.Privitor la privatizarea Petrom, eu cred ca aceasta nu ne-a fost conditionata pentru intrarea noastra in U.E. Mai degraba ar putea fi consecinta unei miscari mai ample, facuta din vreme de bancile unei anumite tari si, de ce nu, de apetitul fara egal, pentru comisioane, al grupurilor politice. E stiu ca o banca creditoare a citorva sute sau mii de I.M.M.-uri iti poate produce un cutremur social greu de controlat.In 2004, cind s-a facut Marele Jaf, numit Privatizarea Petrom, inca lucram in ARPECHIM. Fara sa exagerez, iti spun ca fete desfigurate de jale, cum aveau mai toti colegii mei, nu am mai vazut decit la Cutremurul din 1977. Mai lucrau, inca, multi dintre aceia care au sapat la ARPECHIM primele santuri pentru cladiri si conducte,in 1966 ! La aflarea sumei pe care s-a vindut Petrolul National, tehnologiile, bune-rele, acestia au devenit niste suflete devastate de durere. Ii intilnesc, adesea, si tot despre aceasta Nenorocire Nationala vorbim. Au fost lacrami, George, si de-adevaratelea, si launtrice, ascunse. Parasiti de liderii de sindicat, fara acces la unele informatii, nu am putut decit sa mimam indiferenta,sa ne cuibarim intr-o speranta. Eu si cei din generatia mea, de bine de rau, am apucat o pensie. Dar, cei pe care i-am pregatit, si care in timp au devenit adevarati profesionisti, vor fi muritori de foame, mai ales in contextul recesiunii actuale. Pesonal, nu-mi convine nicicum ca aceste semne de intrebare, aceste zvonuri sa minjeasca o firma in care sunt si cei 32 de ani ai mei de munca. Munca neplatita la adevarata ei valoare, facuta in conditii grele, in toxicitate. Am intrat in al patrulea an de pensie si, prin analize medicale, am descoperit ca inca mai am in corp noxele din mediul in care am lucrat. Am etilena in vasele coronariene, sylobloc in alveolele pulmonare, tot acolo coloranti pe baza de ftalociamine, oxizi de toate felurile. Restul anilor pe care ii mai am de trait nu sunt pentru mine decit un perpetuu lifting medical, o incercare schimonosita de a mima starea de sanatate. Pentru toate astea am avut ca spor 35% din salariu. Un salariat al guvernului, care manipuleaza 20-50 de dosare pe zi are 80% sporuri de toxicitate.Ca sa nu mai vorbesc de cite sporuri pentru noxe si expuneri inchipuite are, inca, aceata birocratie, inventata de austrieci, exportata de acestia Rusiei Tariste,care, prin regimul sovietic impusa blocului comunist ca masa de manevra sociala si politica. Vezi bine rezistenta sindicatului birocratilor la incercarile de a pune lucrurile intr-o ordine mai credibila. Voi fi taxat ca nostalgic comunist, desi nu am batut peste UTC. Nu! Si un copil isi poate da seama de diferenta dintre unele conditii de munca, dintre otrava pura si praful de pe carti. De la praful de pe carti tusesti,contractezi si un TBC, uneori, de otravit te otravesti sufleteste doar de la continutul anumitor carti, dupa cum bine stii.Cum spuneam, am motive de mihnire pentru ca firma in care este si viata mea, este la cheremul atitor banuieli si speculatii, ca fostilor mei colegi li se aplica tratamente sub demnitatea lor de profesionisti, ca sunt hartuiti de lipsa intrevederii unui viitor omenesc. Crezi ca cineva se va nevoi sa faca lumina, sa redea firmei, care va deveni o amintire, cuvenita curatenie? Va citi cineva aceasta epistola, cineva care este exponentul unei institutii de cercetare, indrituit sa caute adevarul? Si daca DA, va citi, va face cercetari,si cum va proba, ca actele au fost albite, deja! Uite, apar si aporiile ! Speranta poate fi pusa doar in cel ce pastreaza crimpeie de dovezi, de care am facut vorbire mai sus. Daca omul nu are nici un pret, adevarul va duce pe multi in puscarii. Dar, daca omul are pret va incasa banii, si doar intimplarea va mai lucra, tirziu, cind totul se va fi prescris, cind jefuitorii de azi vor avea pedigri de magnati corecti. Suna frumos Viitorul, nu? La buna vedere !Semnatura: Aurel Sibiceanu