O sa revin la subiectul Claudiu Dita, mai tare decit Nicolae Iorga, de data asta dintr-un alt unghi. O sa incerc sa demonstrez ca Dita e un mic escroc, care ii baga mina in buzunar lui Cornel Penescu mai mult decit s-ar cuveni, evident cu complicitatea sefilor, si ca lucreaza in paguba cititorului. Pentru cei care nu cunosc fenomenul din interior, trebuie sa explicam procedeul in urma caruia la sfirsitul fiecarei luni i se stabileste salariul unui ziarist. Asadar, seful redactiei ia colectia pe luna care a trecut si din ochi face o apreciere cantitativa si calitativa a fiecarui titlu publicat. Asta e o stire de nota 10, asta e un articol de nota 9, asta e un reportaj de nota 10 etc. Diferentierea pe categorii si pe trepte de calitate aduce dupa sine si diferentierea la plata. Un articol e platit mai bine decit o stire, un reportaj mai bine decit un articol, o stire de 10 e mai bine platita decit una de 9 si asa mai departe. / / Sistemul ii determina asadar pe ziaristi sa scrie materiale cit mai stufoase, ca sa fie incadrate ca articole, si, prin urmare, sa fie platite mai bine. Nimic rau in asta, veti spune. Nimic rau? Hmmm…Revin la textul lui Dita cu medicul Nurciu. Asadar, la propunerea sefilor spitalului de la Calinesti, Mihai Nurciu este pus pe lista sa primeasca titlul de fiu al Argesului. Ca urmare, apare pe lista data publicitatii de Consiliul Judetean. Lui Dita i se pare ca Nurciu nu merita acest titlu pe care oricum nu i l-a dat nimeni pina acum si scrie un text in care face, de fapt, proces de intentie Consiliului Judetean. Esenta textului cu pricina este urmatoarea: Eu, Claudiu Dita, zic ca Mihai Nurciu trebuie scos de pe lista. Cu adjectivele, adverbele si propozitiile subordonate care se impun, textul ar fi putut sa ajunga la 100 de cuvinte. Ei bine, nu! O suta de cuvinte? Adica o stire pirlita pe care sa iau 5 lei? No, no, no! No way! Si atunci, ca sa o lungeasca la dimensiunile unui articol de 10 lei, Dita face, repet, istoria Fiilor Argesului si istoria mortii suspecte a pacientei lui Nurciu, vorbeste de fertilizarea in vitro si de inmormintarea de la Baicoi, lucruri care, de altfel fusesera tratate si cu alte ocazii si nu numai de Dita.E vorba aici de un procedeu necinstit. E vorba de umflarea unui subiect dincolo de limitele bunului simt, de parazitarea informatiei cu un potop de cuvinte evident inutile, numai pentru a transforma un text dintr-o stire in articol si pentru a lua mai multi bani. Nu e treaba mea cum isi plateste Penescu angajatii. Problema mea, de cititor, este ca Dita incearca sa ma fraiereasca, ma pune sa citesc lucruri care nu au legatura cu subiectul, imi iroseste timpul, ma enerveaza. Si asta de 10 20 de ori in fiecare numar din Top. / / Si mai e vorba de ceva: asa cum spuneam, numarul de titluri publicate este determinant pentru marimea salariului la sfirsitul lunii. Este firesc, asadar, ca ziaristii sa caute cit mai multe subiecte. Iar Dita este maestru in a gasi aceste subiecte acolo unde nici nu gindesti: in Consiliul Local sau la coltul Teatrului Davila, o gaura in bugetul local sau o gaura in pavaj. Si de indata ce pune mina pe un subiect, ii aplica procedeul. Cu pagubele de rigoare atit in buzunarul lui Penescu, cit si in sistemul nervos al cititorului.