PSD Arges este o organizatie extrem de prietenoasa, acest fel de a fi datorindu-i-se presedintelui Constantin Nicolescu. Micile atentii, un telefon la ziua de nastere, niste lemne pentru iarna, interventii la un doctor toate aceste gesturi fac parte din personalitatea grupului social-democrat argesean. Numai ca toate au un rost.Rostul este deturnarea atentiei de la activitatea mai mult sau mai putin infractionala a celor aflati in fruntea acestei organizatii politice. Vreme de peste un deceniu, cei care au lucrat la virf cu Constantin Nicolescu au pus la cale afaceri de sute de mii sau milioane de euro, constind in licitatii controlate, achizionarea „la pont” a unor suprafete de teren, schimbul avantajos de terenuri, iar lista ar putea continua. In vreme ce gesturile de omenie se inmulteau si deveneau proverbiale, cei care le faceau puneau la cale lovituri magistrale care ii imbogateau in mod serios.Nicolescu si prietenii sai s-au comportat extrem de amabil, precum acel personaj dintr-un film al politiei care pare un nou locatar plin de politete; el deschide usa la lift, cara sacosa vecinei, dar gindurile lui sunt la altceva si anume cum sa dea lovitura. Acest truc cu amabilitatile a fost descifrat brusc, brutal as spune, o data cu retinerea lui Nicolescu de catre DNA, cind au aparut, din dosare, referiri clare la afaceri cu gineri si nepoti pe banii publici ai judetului. Cele citeva zeci sau poate sute de persoane ajutate, „omenite” de Nicolescu intr-un an, sa zicem, nu presupuneau, banuiesc, cheltuieli mai mari decit se cistiga dintr-un condei, intr-o singura zi, la o singura licitatie. Frumoasa lucratura, dibace atitudine.Uns si el cu multe alifii, primarul din Albota a inteles printre primii cum stau lucrurile si tot printre primii s-a decis sa reactioneze. Atrag atentia ca Ion Dumitru ii datoreaza lui Nicolescu enorm, iar daca a decis sa dezerteze este pentru ca nemernicia pe care a vazut-o din interior s-a dovedit mai mare decit recunostinta sa. Ion Dumitru a stiut si a tacut, considerind ca asta e viata, asa e politica, numai ca Nicolescu si ai sai au facut o mica eroare de calcul. Cu Ion Dumitru nu merge la infinit cu pupaturi si felicitari de ziua onomastica, cu invitatii la un whisky si batai prietenesti pe umar. Ion Dumitru a vrut, in mod firesc, o parte din prada, macar pentru ca reprezenta cu brio vocea populara a partidului, imaginea lui muncitoreasca si revolutionara. Considerindu-l insa un perpetuu subaltern, un partener politic de mina a doua, un fel de sluga caruia i se face o onoare daca respira acelasi aer cu stapinii, Nicolescu l-a pierdut pe Ion Dumitru. „Bai Mitica” i-a jucat lui „Domn Costica” un renghi pe care acesta din urma il merita cu prisosinta. Fiind cel mai inteligent si carismatic dintre cei considerati de Nicolescu si ai sai sclavii partidului, Ion Dumitru e pe cale sa devina un fel de Spartacus care va trezi la lupta toata suflarea sclavagista a pesedeului argesean. Abia atunci vor arde, la figurat, desigur, vilele si salile de protocol, terenurile reevaluate si podurile facute cu ginerii si nepotii.Camarila isi merita soarta fiindca nu a stiut sa-si evalueze bine situatia, timpul prea lung petrecut la putere facind-o sa se considere inamovibila, ba chiar avind iluzii nobiliare.Aceasta este o alta poveste. Nicolescu, Filip Georgescu, Draghici, Vasilica si ceilalti au inceput sa se creada un fel de nobilime stapinitoare peste o armata de prosti si saltimbanci, necrezind ca va exploda vreodata mamaliga.Ion Dumitru are propria sa morala, iubindu-i pe mafioti dar pretinzindu-le onoare de mafiot. Din pacate pentru el, Nicolescu nu a inteles acest aspect psihologic, iar cind Filip Georgescu l-a tratat pe Duce cu dispretul stapinului fata de sluga, s-a spart buba. Ce a urmat a fost de un ridicol ucigator. Cica Justin Dejeanu si Maria au scris si au dat presei un comunicat de care nu a stiut Nicolescu, in care Ducele era tratat drept cantitate neglijabila si amenintat cu flacarile portocalii ale iadului pedelist. Nicolescu, cel care stie tot ce misca in partid, a avut lasitatea sa sustina ca nu el a aprobat comunicatul. Ion Dumitru a realizat, brusc, ca a avut un stapin nu doar prefacut si avar, ci si las. Suficient pentru ca un Duce, chiar si de Albota, sa vomite pe pantofii baronilor.Daca Nicolescu ar fi fost marele om in care a pozat cu succes pina la developarile DNA, ar fi dat ordin sa fie redactat un comunicat in care sa ii multumeasca Ducelui pentru tot ce a facut pentru partid si sa ii ureze succes in continuare. Ducele, sensibil ca toti durii de pe lume, ar fi lacrimat si s-ar fi intors la matca. Numai ca in marea ei ranchiuna,in uriasul ei dispret pentru tot ce nu e membru al gastii, gasca a lansat anatema, considerindu-se regenerabila la infinit si perpetuu invingatoare. Ceva din mentalitatea lui Ceausescu a jucat un rol in aceasta idioata riposta.Acum, Ducele a aruncat cit colo flamura rosie si a trecut la inamic. Nicio problema, au facut asta in istorie multi boieri de vita veche atunci cind domnul se dovedea prea fatarnic si hain.