Ce rost au certurile, jignirile, urletele, amenintarile, cind o privire poate fi mai taioasa decit un blestem? Iar atunci cind o femeie a ajuns sa se uite iin asa fel la barbatul ei sau la trecut, inseamna ca nu mai exista drum de intoarcere. Nu se mai acorda sanse pentru ca pur si simplu povestea a ajuns la deznodamint. Nu exista vinovati, atunci cind o relatie nu mai curge lin ca dansul lebedei pe umbra unui lac. Nu exista decit regrete si gustul amar al neputintei de a fi implinit visul iubirii. Un gust ce nu poate fi acoperit nici macar de vorbele si promisiunile mai dulci decit mierea. Un gust pe care il vei purta in adincul mintii pentru toata viata de acum inainte si care te va palmui ori de cite ori vei incerca iar sa te minti iubind.Privirea de care vorbesc e plina de flacari care mistuie tot ce intilnesc in cale, asemenea flacarilor dragonilor de altadata. Raneste din incercarea disperata de a se apara de ceea ce a provocat-o. Este privirea urlet, privirea chin, privirea care biciuieste suflete si omoara zimbete. Este privire care nu da sanse iertarii, care nu tolereaza vindecarea prin uitare. Este privire fara timp si fara margini, privire care se intruchipeaza in suflet ce plinge si se stinge insingerat de dezamagiri. Privirea blestem are puterea sa inghete focul, sa transforme eternitatea intr-o secunda si sa schimbe cursul apelor. Privirea blestem controleaza valurile gindurilor si ineaca amintirile in marea fara tarm a vinovatiei. Privirea blestem nu are lacrimi si nu ascunde indurare. Loveste, raneste si lasa urme care nu se vor vindeca niciodata. Pentru mine o astfel de privire a fost deocamdata doar un exercitiu de imaginatie. Pina acum am stapinit-o si, chiar daca am simtit vreodata pe moment ca as vrea sa o eliberez din cusca unde tin ferecate trairi care imi violau puritatea sufletului, am considerat ca impulsivitatea trebuie controlata. Insa as vrea sa aflu cite astfel de priviri au facut victime intre barbatii trubaduri, falsi si vesnic calatori printre crucile iubirii.Semnatura: Ramona Voiculescu
























Lasă un răspuns