Am primit si am postat un comentariu despre situatia dascalilor care aproape ca ne-a facut sa varsam o lacrima. Credem ca este cel mai frumos comentariu din istoria gazetei noastre si unul dintre cele mai credibile si mai sincere puncte de vedere despre menirea dascalului. Un asemenea text poate ca ar trebui introdus in manualele de pedagogie: L-a scris cineva care a semnat, aproape anonim, Lia. Omagiile noastre, doamna sau domnisoara profesoara ! Iata textul: Sunt mandra ca sunt dascal ! Am citit cu interes articolul referitor la greva cadrelor didactice. Stiu ca multe categorii sociale nu ne inteleg si vad lucrurile din alt unghi. Eu nu am fost niciodata de acord cu greva la catedra, asa cum nu sunt de acord cu ea nici in domeniul sanatatii. Pe pielea cui sa faci greva? Pe cea a elevilor,parintilor,care ne sprijina cel mai mult in dotarea scolilor si in mentinerea lor la un stadiu cat de cat decent? Ce vina au elevii mei ca guvernantii Romaniei nu au nici un fel de consideratie fata de noi, fostii lor dascali? De altfel, dupa cum vorbesc si se comporta nici dau de inteles ca au ingrosat randurile celor mai buni elevi.Probabil de aici se trage repulsia lor fata de scoala si de dascali, de la frustrarea pe care au avut-o de-a lungul anilor in calitate de codasii clasei! Eu ii inteleg, dar nu pot sa-i iert! Ma razbun cum pot eu mai bine: -ma duc zi de zi la scoala, -ma imbrac cu ce am de ani de zile, -ma pregatesc zi de zi pentru orele mele, -ma bucur de fiecare pas reusit pe care-l fac elevii mei, -ma consum pentru fiecare nereusita a lor, -ma simt mai tanara cu fiecare an care trece, pentru ca nu ai cum sa imbatranesti traind printre copii, -ma mai duc si pe la doctor din cand in cand pentru reparatii (daca am cu ce), -ma intristez si rad cand ii vad pe mai marii nostri ce penibili sunt -si ma bucur la gandul ca odata, nu conteaza cand, elevii mei, care sigur ma iubesc ma vor razbuna! Vedeti, de aceea eu nu fac greva! Poate ca ce am spus pana acum nu prea tine si de foame,nu ma ajuta sa-mi asigur sanatatea, sa ies si eu din cand in cand la munte, nu mai zic de 2 km. peste granita,dar eu ma consider foarte, foarte bogata din preaplinul de iubire si respect al elevilor mei, al parintilor lor si al celor din jur. Isi doreste cineva mai mult? Nu cred. Ce-si doreste un muritor/parlamentar de rand este efemer si de cele mai multe ori necinstit. Eu nu am aceste „idealuri”.LiaSemnatura: C.P.