N-avea unde sa doarma, sa manince si sa-si faca un dus cald. Si-a pus costumul cirpit ca nou, ochelarii de intelectuali ( nu pentru ca n-ar fi vazut fara ei!) cu parul frizat pe spate si cu trei ziare sub brat a intrat in receptia unui hotel cu prestanta de linga Pitesti. S-a recomandat Directorul de la Cultura, si el un fost ziarist, a oferit una dintre gazetele aflate asupra sa, zicind ca vine din partea politicianului cutarica, dintr-o delegatie anume si-ar vrea o camera pentru o saptamina. Receptionera, fata de la tara, ce mai avea putin si-i zicea „Saru’ mina”, n-a biziit nici cit o musca pe moarte, conducindu-l pe distinsul ei oaspete spre incaperea cea mai buna. Intr-un suflet a cerut cele mai gustoase si rafinate bucate, intuind bine c-o fi tare infometat musafirul si l-a chemat pe directorul hotelului sa-i dea vestea minunata. Seful ei, nu fiindca ar fi fost naiv din fire,a inghitit galusca, onorat ca un asemenea om de vaza, de care auzise numa’ insa nu-i admirase ochii, a ales popasul sau. Seara s-au intilnit in restaurantul de jos, unde omul nostru cel sugubet a facut o impresie excelenta. A dat din el cite’n luna si-n stele, ca nici dracu n-auzise de ele, s-a strofocat sa -i iasa bine cele 3 cuvinte luate din dictionar, i-a cintat in struna cum a putut de bine, punind placa cu Integrarea Europeana ( multi pentru a se da interesanti practica discutii gen Integrare Europeana ori se chinuie cu cite-un citat, pe care il uita in minutul urmator ) de bagase in sperieti gazda sa. Trei lulele, trei surcele, si toata lumea jura ca personajul nostru este nimeni altul decit mai marele de la Cultura. Si uite asa, toata saptamina se trata ca un Inalt Prelat la curtea Regelui. Din cind in cind isi mai trada originile, ah, hormonii bata-i vina! invitind, in cite-o seara, pe-o femeiusca de pe strada, toata numai ruj si fard de obraz, insa nimeni nu zicea nimic rau, ci-i luau apararea. Ce daca aduce motate d-astea, ca o fi vreo scapare! ori c-o avea vreo nevasta d”