Am dormit mult sau puţin, nu ştiu, însă trezirea a fost cumplită. Lipită de perete, goală, Daniela încerca să mă scoale din somn ţipând în şoaptă, ca să zic aşa. Trebuie să recunosc însă că fata arăta minunat chiar şi desfigurată de emoţie şi cu urmele pernei pe obaz.- Vin după tine, zise ea, îmbracă-te şi fugi.

Urcau într-adevăr până la noi coruri de lătrături şi mieunaturi, părea că haita se sfâşie pe ea însăşi, iar pisicile au decis să îşi scoată ochii unele altora.

– Nicio şansă, i-am răspuns şi am făcut-o cu calm, fiindcă aşa sunt eu, mă sperii din multe fleacuri, în schimb ating o concentare maximă în situaţiile limită.

– Ba da, poţi, dacă vrei, spuse Daniela şi se aplecă să caute ceva sub pat, de unde scoase o floretă sau o sabie, un model vechi şi ruginit. Te vei apăra, adăugă ea.

– De cine ? o întrebai, curios să ştiu dacă era la curent cu faptul că Fred e mort.

– De oricine îţi va vrea răul, răspunse ea privindu-mă cu milă, poate chiar cu dragoste, nu ştiu.

– Fred nu mai e, zisăi, însă ea dădu din mână a lehamite.

– Va fi în curând musafirul nostru scump şi drag. Ascultă !

Într-adevăr, se auzeau paşi, urca spre noi un grup de oameni însoţit, se pare,de cel puţin o parte din haită. Lătrăturile şi mieunatul se împreunau cu scârţâitul treptelor vechi, apoi au început să se distingă voci, dar în mod inexplicabil nu erau agresive, ba chiar pot să spun că păreau a fi vesele, de parcă mulţimea aceea de oameni şi animale s-ar fi pregătit să sărbătorească ceva. La un moment dat, cineva o rupse la fugă pe scări la vale, pentru a se alătura apoi, în scurt timp, grupului care urca alene, ca o gaşcă de nuntaşi ce apucase să se ameţească un pic. De parcă mi-ar fi citit gândurile, cineva aflat pe scări zise:

– Gata cu noaptea nunţii, să-i trezim la realitate.

– Să plece la treabă, adăugă altcineva şi toată lumea chicoti.

Eram goi când uşa zbură în lături şi gaşca pătrunse în cameră aruncându-se pur şi simplu pe jos şi zvârcolindu-se de râs. Celor pe care îi ştiam, adică nevestei, servitoarei şi stăpânului casei i se adăugase încă un personaj, un tip îmbrăcat în negru care ţinea strâns la piept, chiar şi aşa întins pe podea, o geantă de doctor din acelea care se închid ciudat, ca o armonică. Servitoarea ţinea deasupra capului o tavă cu un măr, făcera o adevărată echilibristică pentru ca fructul să nu se rostogolească. La comanda lui Fred, care strigă milităreşte „drepţi !” echipa se ridică cu greu şi rămase o clipă parcă suspendată, neştiind cum să reacţioneze.

Daniela stătea în continuare lipită de perete, goală, ţinând acum , cu o mână, o pernă mică, verde, în dereptul sexului.Sabia sau floreta, ce o fi fost, era la picioarele noastre ;i nu aveam s[ ne mai aducem aminte de ea pe moment. Daniela îmi făcu un semn discret din priviri să mă ridic, aşa încât luai şi eu o pernă, tot verde, perechea probabil, apoi , acoperindu-mi la rândul meu sexul , mă strecurai afară din aşternut şi, în clipa următoare, eram alături de fată, lipit de perete, tremurător.

Nu îmi puteam dezlipi ochii de la Fred, care avea un bandaj gros în jurul frunţii, ca un turban, iar în mijloc, desupra ochilor, o pată de sânge, strălucitoare ca un luceafăr. Simţindu-se privit, individul mi se adresă cu o reverenţă:

– Totul pe lumea aceasta este o butaforie, domnule, chiar şi cele mai ascuţite arme albe pot fi de carton. Înţelegi ce vrei, e treaba ta, oricum, observ că nu ai încă noţiunea binelui şi raului bine fixată.

Apoi, Fred, văzând că nu reuşesc să îi dau nicio replică, găsi momentul să-i spună individului îmbrăcar în negru:

– Doctore, consultă-i, vreau să fiu sigur că torul este în regulă, că nu sunt, fizic, în suferinţă …

Individul în negru, slab ca o scândură, scoase din geanta sub formă de armonică un stetoscop şi o spatulă şi, fără să putem schiţa măcar un gest, începu să ne asculte inima şi plămânii, mai întâi Danielei, căreia îi înfipse dezinvolt ventuza de cauciuc sub sâni, apoi, ne puse pe amândoi să scoatem limba. În plus, ţinu ca mie să îmi controleze şi pulsul, după care se strâmbă puţin şi, întorcându-se spre Fred, care în mod cert era şeful suprem al găştii, îi spuse onctuos:

– Sunt sănătoşi, vor face faţă.

– Bine, foarte bine, murmură Fred, vor avea nevoie de o condiţia fizică excelentă.

Îi aruncai o privire Danielei şi probabil că în ochii mei se citea nedumerirea, însă în ai fetei se vedea un început de panică. Am încercat să înţeleg despre ce pericol ar putea fi vorba şi, la un moment dat, îmi trecu prin minte că ăştia ar putea încerca să ne tortureze. Stând încă lipiţi de pereţi, cu pernele noastre verzi apăsate pe sexe, i-am prins mâna Danielei şi am văzut că e rece şi umedă, probabil că şi a mea era la fel, fiindcă în câteva clipe palma începu să mă ardă şi îi dădui drumul. Nu ştiam ce să fac, ăia nu mai scoteau niciun cuvânt, ne priveau însă cu o milă amestecată cu o maximă curiozitate. Fred zise:

– Dă-le să mănânce ! moment în care servitoarea se îndreptă spre Daniele şi o îmbie să apuce mărul imens, roşu, care parcă iradia un fel de lumină ciudată, nemaiîntâlnită pe pământ. Daniela luă fructul, îl privi atent, cu interes dar şi cu poftă, însă mi-l întinse mie, ca într-un gest de maximă politeţe.

– Mănâncă, Robert, zise, poate ţi-e foame.

Nu-mi era foame, îmi era doar poftă, una cum nu mai simţisem până atunci faţă de vreun fruct, îi simţeam deja gustul dumnezeiesc înainte de a-l atinge, aşa încât l-am luat din mâna Danielei şi am muşcat adânc, l-am despicat aproape jumătate şi, simţind, într-adevăr, cea mai minunată senzaţie gustativă, am înghiţit totul în câteva clipe. Mă luminasem, îmi pierise oboseala, de spaimă nici nu mai putea fi vorba, aşa încât am continuat să muşc, de data asta mai puţin hulpav, voiam să nu se sfârşească, însă când am înghiţit ultima muşcătură, Fred îşi frecă mulţumit palmele şi spuse:

– Ar trebui să fac pe mâniosul, însă îmi sunteţi prea simpatici amândoi. Totuşi, trebuie să plecaţi definitiv, să nu vă mai prin în casa mea.

– Dar, Fred, murmură Daniela, cu noi doi cum rămâne ?

Fata era vizibil parşivă, se vedea clar că vrea să îl măgulească pe bătrân, însă acesta i-o tăie din prima.

– Vă veţi câştiga pâinea cu sudoarea frunţii voastre, în plus, tu vei naşte în chinuri.

– Ha, ha, făcu Daniela, cine te crezi ? Robert mă divinizează, te-ar fi omorât pentru mine, chiar e posibil să mai încerce în viitor.

– N-are decât, făcu Fred pe indiferentul, aici sunt, dar acum, valea, v-am suportat suficient. Apoi, către mine: Nu pentru că ai vrut să mă omori vă alung, la urma urmei, e posibil să nici nu fi ajuns la un asemenea grad de curaj, însă modul în care ai mâncat mărul a fost de-a dreptul sfidător, l-ai muşcat şi l-ai înghiţit aproape pornografic, mai ales că erau de faţă şi două doamne. Aşa ceva, îţi spun sincer, nu pot să iert.

– În acest caz, te bag în mă-ta, izbucni Daniela într-un mod care mă luă prin surprindere, apoi, azvârlindu-şi în capul lui Fred perna verde care îi acoperise sexul, îmi spuse ferm: Vino, Robert, ne vom descurca noi, ai să vezi…