Radacinile adinci ale acestui neam, crescut in frica lui Dumnezeu, se datoreaza, in primul rind, apostolilor si invatatorilor sai, fara de care veacurile ar fi ramas mute si intunecate. Daca rominii n-ar fi avut astfel de luminatori de cale, Intunericul ar fi invins Lumina, iar noi am fi ratacit bezmetic prin istorie, caci fara infiorarea Doinei si fara ritmata daltuire a spiritului si, apoi, a scrisului, nu am fi fost astazi decit unelte si vite de povara, sub comanda altor natii… Ne-a fost dat deci si noua, rominilor, sa beneficiem de-a lungul veacurilor de profesori si dascali adevarati, care au perpetuat rominismul, adica inteligenta, mestesugul si Spiritul nativ al acestei natii, insusiri alese care in timpul comunismului au mai degenerat nitel…Si totusi, in ciuda tuturor vicisitudinilor politice, oamenii de la catedra (in marea lor majoritate) si-au pastrat verticalitatea si si-au indeplinit datoria catre discipolii lor, din rindul carora nu putini au recitat Miorita la Berlin, Roma, Washington… Batut si biciuit de toate vinturile si ideologiile, din Est si din Vest, dascalul romin pulseaza prin veacuri, hranindu-ne fiii si fiicele cu miracolul cuvintului scris sau vorbit, descifrindu-ne taina cerului, a numerelor si literelor si obligindu-ne sa sorbim puritatea izvoarelor limbii si istoriei rominesti. El ne-a invatat rostul si rostuirea pe acest pamint si tot El face parte astazi din una dintre categoriile defavorizate culmea chiar de aceasta era a libertatii si democratiei. El ne-a dat noua, ca si conducatorilor vremii, implinirea si ne-a curatat de spaimele nestiintei. Si iata ca tot El este astazi marginalizat, haituit, flaminzit… O tara care nu-si iubeste dascalii, doctorii si preotii nu poate sa fie oricit s-ar proclama ea pe hirtie tara civilizata si cu speranta de viitor. Pentru ca asa cum Blaga invata pruncutii neamului in Muntii Apuseni perpetuind mitosofia Spiritului tot asa educatorii nostri de astazi ne lanseaza copiii in Eternitate… Dar, vai! Nimeni nu vrea sa recunoasca acest lucru, nimeni dintre puternicii zilei, carora, la rindul lor, le-a fost scos „animalul” din trup si suflet tot de catre cei pe care-i preamarim noi astazi…Ce extraordinara intimplare si ce miracol se desfasoara in fata ochilor oricarui copil, la prima sa intilnire cu Mentorul! Ce fascinatie si ce lume a tainelor se deruleaza in mintea si sufletul acestor invatacei care pornesc cu speranta la… Drum! Numai pentru atit si invatatorul ar trebui platit cu virf si indesat, pentru apoteoza si mirajul pe care le insufla copiilor nostri. Din pacate, marea majoritate a dascalimii romine (si ma refer la cea care n-a vrut sa abdice de la menirea-i sfinta) nu a ramas decit cu adincimea inaltimilor spirituale si cu sufletul ranit de ignoranta si mizeria acestor vremi. Incepute in anii comunismului in care profesorii, poligloti in limbi de lemn, si securistii didactici erau infiltrati la catedra ignoranta si desconsiderarea continua si astazi, in libertate, iar actualul Guvern nu mai are nicio scuza pentru aceasta escaladare a dispretului. Tragedia profesorilor si invatatorilor romini este cu atit mai mare cu cit in fruntea bucatelor acestei tari se afla tocmai profesori si dascali eruditi, care altadata infierau cu minie proletara astfel de practici, astfel de umilinte, dar care astazi au uitat cu desavirsire de unde au plecat.Consider ca in fapt acest impatimit „razboi” impotriva acestei categorii este unul impotriva valorilor national-crestine. Cei care detin „cheia” stoparii acestei nedreptati nu sunt altceva decit niste figuri naimite fie prin ticalosie, fie prin ignoranta, fie prin lasitate. Ieri au tinut hangul internationalismului proletar, astazi tin hangul internationalismului democratic. Scoala romineasca se afla sub „teroarea” unei adevarate tradari venite chiar din partea intelectualilor sus-pusi, slujitorii ei (ai scolii) preferind, incet-incet, sa se departeze de ea si sa-si incalce, exasperati, idealurile si scopurile vietii. Politicianul romin pare sa fie nevertebrat si sterp, crezind prin aceasta ca este „emancipat” si „obiectiv”. Pentru ca in acceptiunea lor (a politicienilor) descrestinarea inseamna emancipare si deznationalizarea inseamna obiectivitate. Ingaduiti-mi deci, bunii mei cititori, sa compar pe dascalul romin si curat (cel care a mai rezistat nevolniciilor vremii) cu un canar cel al formatiei Phoenix a anilor ’60 care, scapat din colivie in libertate, a patruns intr-un viscol (si la propriu si la figurat) sub actiunea caruia risca sa dispara sau sa-si piarda definitiv libertatea. Vorba cintecului acelor ani: „Sarman canar ti s-a parut/ Ca zarile ti s-au deschis/ Dar n-a fost doar decit un vis/ Ranit tu ai cazut”.Semnatura: Dumitru Sirghie