Marele scriitor Nicolae Breban este acuzat ca ar fi fost colaborationist si ar fi dat Securitatii note despre Mircea Eliade si Monica Lovinescu. La aflarea acestei vesti, am simtit pentru a nu stiu cita oara si definitiv regretul ca nu am semnat un angajament atunci cind am avut prilejul.Dintre romancierii romini cu care am fost si sunt contemporan, idolul meu, ca sa zic asa, este Nicolae Breban. Citind Francesca, Animale bolnave, Don Juan (roman pe care l-am recitit de curind) si mai ales Bunavestire, am avut puternica impresie ca ma aflu in prezenta unui adevarat geniu al literaturii romine, un prozator comparabil cu Camil Petrescu. Imi era destul de clar ca pentru a putea publica asemenea carti este necesar sa ai un sprijin puternic din partea autoritatilor si acelasi lucru l-am intuit in ceea ce-l priveste pe Gabriel Liiceanu, de pilda. Imi era la fel de limpede ca unul ca mine, scriitor de provincie si fara sprijinul necesar, ii va fi imposibil sa publice un roman de factura Buneivestiri. Abia am reusit sa trec, la „Scrisul rominesc” prima mea carte, „Pasarea care ne striga”, directorul Hinoveanu fiind destul de speriat din pricina citorva poezii in cheie „excesiv neagra, existentiala”. Atunci, ar fi trebuit sa fac pasul, sa semnez si, asemenea lui Breban, sa dau „note informative” despre celebritati ale emigratiei. Nu as fi avut nimic de pierdut, cum nimic de pierdut nu ar fi avut nici respectivele celebritati. Mai mult, as fi indraznit sa ma apuc serios de scris, ceea ce ar fi facut ca acum sa am un alt statut in literatura, nu acela de autor cvasi-necunoscut.Cineva ar putea invoca mitul faustic, dar cred ca ar fi ceva exagerat. Dizidenta in Rominia, mai ales prin colturi de provincie, a fost slaba si neconvingatoare, asadar nu puteai face politie politica fiindca nu aveai de unde sa faci rost de „marfa”, totul era un fel de politie cetateneasca, cel mult, asa cum am si aratat in cartea de dialoguri a lui Petre Tanasoaica intitutala „Inginer de ziare”.Una peste alta, nu cred in vreo vinovatie reala a lui Nicolae Breban si, cu un fel de regret mai mult sau mai putin jucat, afirm ca am gresit nesemnind un angajament, cel putin as fi avut curaj in scrisul de atunci, m-as fi simtit protejat. Iar cit priveste politia politica, ricanez intrebind: de unde subiecte ?