Imi pare rau, dar nu sint de acord cu bocetele de fete mari ale unor jurnalisti dimboviteni care isi pun miinile la ochi de rusine ca il vad pe Bogdan Chireac. S-a pornit un curent de opinie cu privire la jurnalistii care au afaceri pe care eu il consider fals. Mai intii, vreau sa fac o subliniere si anume ca e aberant sa scrii un editorial in favoarea propriului biznis, dar aceasta aberantie poate fi relevata de catre concurenta din presa si cu asta basta. De ce spun ca tema ziaristului-afacerist e falsa ? Din simplu motiv ca marea majoritate a patronilor de ziare, asadar a sefilor jurnalistilor, sint oameni de afaceri. Pai, daca seful face afaceri, nu vad de ce nu ar face afaceri si subalternul ?! Este insa o constanta a presei asa-numite centrale sa se considere mai alba decit Alba-ca-Zapada. Cita vreme va exista presa libera si privata, vor exista si jocurile ei de interese, indiferent ca jurnalistii isi declara sau nu afacerile. Ale patronilor sint nedeclarate. Si ce daca ?Valul de bocete e cu atit mai jenant cu cit protagonistii au un mentor, in marele jurnalist care a fost Dumitru Tinu, un nume rostit cu tot respectul de catre breasla, un nume care a fost (nu stiu daca mai este) simbolul unui concurs de gazetarie. Nimeni nu se intreaba insa de unde a avut acest clasic al presei rominesti citeva milioane de dolari cu care sa cumpere ziarul „Adevarul”, nici chiar C.T. Popescu nu isi pune aceasta problema. Pai, asistam cumva la o judecata cu dubla masura ? Adica Dumitru Tinu este un fel de marca inregistrata, iar Bogdan Chireac un infractor al jurnalismului ? Parca nu mi se pare corect. Nu trebuie uitat ca acest talentat Bogdan Chireac este (era) jurnalist de politica externa, poate cel mai bun din citi a avut presa romineasca dupa revolutie, deci nu prea mai avea cum sa interfereze scrisul sau cu afacerile sale. Dupa demascarea din „Evenimentul zilei” ar fi putut urma scuzele de rigoare, o scadere a credibilitatii si cu asta basta, nu o demisie bocita care sa dea bine cu asa-zisa inocenta a presei de la Bucuresti.Daca tot vorbim despre afaceri, poate ca ar fi bine sa se cunoasca si salariile unor editorialisti bucuresteni, fiindca unele depasesc profitul unei firme mijlocii, ori salariile, la fel de mari, ale unor participanti la talk-show-ri. Cind opiniile sint platite cu sume enorme, parca deja nu mai miroase a presa, ci a afacere. Asadar, nimeni nu e sfint.Poate ca ar trebui sa nu uitam ca Pamfil Seicaru a ramas in istorie drept cel mai mare jurnalist romin interbelic, chiar daca pe seama lui se pune zicala cu santajul si etajul. Nimeni nu il poate scoate pe Pamfil din manualul de jurnalism. Fiindca aceste rinduri cer o concluzie, aceasta ar fi ca jurnalistii, mai ales cei din Capitala, cu afaceri sau fara afaceri, nu ar trebui sa se prezinte publicului drept mai cotolici decit Papa, scotindu-l tap ispasitor pe sarmanul Chireac. Nu e corect si se minte implicit.