Nu exista decit alegeri locale. Restul sint doar un simulacru. Acest articol nu va fi publicat decit de „Viitorul” de vineri, fiindca neaga normalitatea alegerilor europarlamentare. Nu este normal sa fiu indemnat sa aleg oameni pe care nu ii cunosc, care locuiesc la sute de kilometri distanta de mine, sa ii aleg pornind de la prezentarea lor in mass-media timp de o luna. Faptul ca sint indemnat sa fac acest lucru ma alieneaza, imi da o stare de fals, de neincredere, e, pina la urma, absurd. Ma simt pus sa fac un lucru inutil si formal, simt ca inteligenta mea este batjocorita si sint mintit dindu-mi-se impresia ca particip la jocul democratic. De aici, de la Pitesti, sint indemnat sa aleg un candidat de la Timisoara, care ma va reprezenta la Bruxelles. Nu vedeti ca e o luare la misto, o batjocura ? Puteau fi imaginate nenumarate modele mai simple, cum ar fi ca fiecare partid sa isi trimita delegati in Parlamentul European in functie de scorul electoral si cu asta, basta. Se doreste insa o legitimizare fortata a respectivului parlament. E bine sa constientizam acest aspect. Desigur ca, mergind pe aceasta linie, urmasii nostri vor „alege” un candidat din Australia pentru Parlamentul Mondial, iar urmasii urmasilor nostri vor alege un candidat de pe Luna pentru Parlamentul Sistemului Solar. Sa fim seriosi !