Petre Tanasoaica s-a gindit bine si a luat o decizie inteleapta. Intr-un articol publicat astazi, a optat pentru un atac piezis, metaforic, menit sa exprime despre subsemnatul un dispret profund, fara a se deda insa la atacuri aberante si neverosimile. In acelasi timp, formula gasita l-a exonerat de la explicatii pe care nu are niciun interes sa le dea. Fiindca trebuia sa apara si el cu o replica, respectivul a ales formula „ba pe-a ma-tii”, ceea ce poate fi un mod de a incheia discutia. Din punctul meu de vedere, chiar se incheie, de ce nu, cu minima conditie ca oamenii in a caror echipa joc sa fie lasati in pace. Sunt un coechipier fanatic, mai bine ma ataci pe mine decit sa-i ataci pe cei cu care maninc o piine, asa sunt eu setat, sa mor mai mult de grija prietenilor decit a mea.Cu prilejul schimbului de replici dintre subsemnatul si domnul amintit, a aflat toata comunitatea ca nu ne pretuim si nu ne respectam, ca avem repere si valori diferite. Cred ca era momentul sa se intimple acest lucru, pentru ca lumea sa nu faca unele confuzii.Acum s-au clarificat lucrurile, cel putin asa sper. Mor de drag ca nu seman cu domnul autor, ca din unghiul sau de vedere sunt „japita”, probabil ca si microbii considera ca celulele mele sunt „japite” ca nu se lasa infectate. Eu sunt eu, am un drum, am un fel de a fi, mizez pe anumite chestiuni, el pe altele. Preopinentul considera ca sunt o „japita” si nu e niciun paradox cind spun ca, venind din partea sa, adjectivul ma onoreaza. Foarte multi oameni de valoare din Vilcea au fost gratulati cu diverse insulte de autorul respectiv, asa incit ma aseaza si pe mine intr-o ilustra galerie. Daca vreti, pot spune ca ma bucur ca sunt „japita”, alaturi de toti cei care, dovedind ca sunt valorosi, ca stiu sa construiasca ceva, au fost taxati, de-a lungul timpului, in acelasi fel. Daca am fonda o liga a celor pe care domnul acesta i-a tratat drept japite, impostori, escroci, nenorociti etc., cred ca ar trebui sa se inscrie in ea toata elita vilceana, fosti si actuali parlamentari, oameni de afaceri, prefecti, directori, editori, zeci sau chiar sute de „japite”. Un filosof al secolului XX spune ca „infernul este celalalt”, numai ca infernul ramine un punct de reper pentru societate. Pina la urma, cei multi decid unde se afla iadul, iar in cazul pe care il discut, societatea vilceana intuieste deja cine e japita, macar fiindca in materie de epitete, de obicei, cine zice, ala e.