Adormisem, pe la miezul noptii, imediat dupa terminarea editiei si a emisiunii lui Gidea, numai ca m-am trezit peste o ora, adica exact acum, fleasca de transpiratie si clantanind din dinti de parca vazusem stafii. Ce se intimplase, de fapt ? Ei bine, am avut cel mai urit vis din viata mea, am visat ca sint Mihai Alexandrescu. Cine e asta ? Nu stiti voi cine e si va inteleg ignoranta. Este vorba despre un tinar imbatrinit (ori poate e un batrin intinerit, ceea ce ar fi de bine) care se crede ziarist si blogger pe aici prin Arges. Da-l dracului, ziceti voi, sa va las cu povestile despre ratati, sa vorbim despre lucruri serioase. Bine, va las, nu voi mai aminti despre tintarul asta, dar acum hai, va rog , lasati-ma sa va povestesc cosmarul. Pe scurt, sa nu va tin mult.Se facea, asadar, ca sint Alexandrescu si ma pregatesc sa scriu pe blog. Cu ce sa incep, ma gindeam eu (adica el) luind decizia sa zic asa: „Ce cicat e…” Dupa care el (adica eu in vis) ma blocasem, fiindca nu stiam despre cine sa zic ca e „de cicat”. Pai, despre Rominia am zis, despre Biserica Ortodoxa am zis, despre dl Gheorghe Smeoreanu am zis, despre cine sa mai zic ?” Observati, va rog, ca totusi Alexandrescu, in intimitatea sa, mi se a dreseaza cu domnul Smeoreanu. Apreciez. Tot gindindu-ma eu (adica el) am luat hotarirea sa nu ma mai leg de „pulime”, ci sa incerc un eseu. Cu minuta sa rozalie ca o labuta de sobolan, Alexandrescu hotari sa caute pe google citeva citate cu care sa incropeasca blogul zilei. Insa nu mergea netul, pe moment, iar citate nu stia pe de rost decit doua, unul dintr-un discurs rostit de Cocea, cind sorbea intr-o seara din ceaiul cu rom si isi mingiia pisica obosit de efortul de a fi gindit cinci minute la rind, si altul dintr-o diatriba a lui Donoiu, cind se intorsese o data cu mina goala de la Axinte, care nu se mai lasase santajat. Cocea zisese: „Zit de aici”, referindu-se la pisica, o expresie pe care bloggerul nostru si-o amintea perfect, gasindu-i similitudini hipertextuale cu o vorba a lui Cioran despre inconvenientul de a te fi nascut si cu o parere a lui Montherlant cu privire la ridicolele declamari despre indiferenta felinelor domestice. Alexandrescu se decise sa inceapa blogul cu citatul „Zit de aici”, pentru ca apoi sa continue cu vorba de duh spusa se Donoiu, in circumstantele aratate si care suna astfel: „Pe el, pe mama lui”, ceea ce parea destul de nietzschean si wagnerian totodata, doar la Donoiu se referise Zarathustra in filosofarile sale despre Supraom. In consecinta, Alexandrescu (adica eu) ofta usurat si isi incepu blogul astfel: „Zit de aici, pe el, pe mama lui , dupa cum zicea undeva Salman Rushdie despre profetul Mahomed in Versetele satanice”. Nu zicea Rushdie asta, dar dadea bine la „pulime” sa ii pomeneasca pe toti, fiindca Alexandrescu asta, in pielea caruia intrasem eu in vis, se crede un fel de Pipi della Mirandola, care a citit tot si inca ceva pe deasupra.Obosit de atita gindire, Alexandrescu finisa textul blogului zilei, care in forma sa finala arata astfel: „Zit de aici, in sens coceean, adica pe mama lui, in context donoic, cam asta vreau sa va transmit. Si inca ceva, zic si eu precum ala, cum il chema, Cato, ca am cicat-o”. Fiindca venise netul, Alexandrescu Mace-donoiu (adica eu in vis) posta cu gestul hotarit cu care Alexandru Macedon taiase nodul gordian.Acum, ca terminase blogul, acest baiat incepu sa se gindeasca la diverse lucruri, cum ar fi zestrea sa genetica precara, lipsa sa de noroc in viata, incapacitatea sa de a scrie ceva cit de cit de calitate. Si cum cugeta el la toate aceste nedreptati, scarpinindu-se pe chelie si voind sa semene sarmanul Iov, ridica pumnii spre cer si urla in convulsii: „numai domnul Gheorghe Smeoreanu e de vina !” Auzindu-ma strigat cu atita patima, am sarit din pat si m-am frecat la ochi. Cosmarul se terminase, slava Domnului, nu eram Alexandrescu Mihai, eram eu, cel care a incalecat pe o sa si v-a spus cosmarul asa. Acum, ma duc la culcare, sper sa nu am alt cosmar, mai sinistru, si sa visez ca sint Cocea. Sa vedem, va spun eu miine.