Am citit de multe ori in presa ca a sarit in aer…blocul, numai ca acum, a sarit in aer…blogul. Blogul meu personal. Cind ? Simbata, pe 1 Decembrie. Nu am avut de lucru si am scris urmatoarele rinduri pe acel blog. Va rog sa le cititi aici:”Cind ma trezesc, pun doua lingurite de ness si una de zahar, cu o mina tin lingurita si cu cealalta pornesc calculatorul. Deschid siteul, citesc mailurile si dau drumul la messenger de la fiecare dintre aceste trei linii de comunicare asteptind cite ceva. Cred ca si voi procedati oarecum la fel. Ei bine, azi dimineata, nici nu se incalzise bine computerul, ca sa zic asa, ca am si primit o multime de mesaje de la multi ani, de parca ar fi fost ziua mea. Pai, avea dinti soarele, vedeam eu bine pe fereastra, ca sa fie ziua mea. Am inteles, imediat, cica azi ar fi Ziua Rominiei, iar prietenii ma felicitau pentru ziua tarii mele. Ce oameni buni si generosi ! Numai ca, dragii mei, va dau o veste proasta, Rominia nu mai exista, e doar un nume pentru a sti pilotii unde sa aterizeze. Am simtit, deci, o senzatie stranie, ca si cum m-ar fi felicitat cineva de ziua mamei mele moarte. Nu vreau sa scriu aici un fel de editorial, dar in afara de relief si de echipa nationala de fotbal, nimic nu a mai ramas din tara asta. Oricum, dragii mei prieteni de pe mess, va multumesc pentru urari si vi le intorc cu bucurie. La urma urmei, daca era Ziua Sistemului Solar si ne-am fi felicitat pentru asta, nu era nimic rau, doar facem si noi parte din acest sistem. Sa fim fericiti !E straniu totusi, nu mai mai felicitati ! Mi-am iubit tara dar am fost obligat sa asist, cu miinile legate, la violarea ei de catre cine a poftit-o. Si, dupa ce au violat-o, au strangulat-o si au impaiat-o, asezind-o ca pe o mumie in muzeul lumii. Acum, Rominia, repet, nu mai e decit in nume ca sa stie pilotii unde sa aterizeze. Atit. Nu ma mai felicitati, nu mai am tara !