Marius Croitorul mi se pare, la prima vedere, o dulceață de om, ferice de soția și copiii săi.

Echilibrat dar pasional, modest dar plin de încredere în sine, Croitoru este genul de om cu care ai sta de vorbă cu folos și bucurie despre orice, nu doar despre fotbal.

Oarecum, dau cărțile pe față spunându-vă că am făcut cu Andrei Prepeliță, acum doi ani, în Austria, un interviu chinuit  de 9 minute (aici) iar cu Marius Croitoru mi-a făcut plăcere să îl intervievez 55 de minute (aici). Și nu am mai avut spațiu în emisiunea unde am difizat dialogul, fiindcă aș mai fi zăbovit.

Luați-o cum doriți, dar acum îl înțeleg pe Valeriu Iftime de ce îl regretă pe fostul lui antrenor, mai ales ca om – antrenor îl regretă.

Nu am idee cum se reflectă caracterul tehnicianului de fotbal în joc, dar sunt convins că există o legătură, ca în orice alt domeniu. Ai suflet, dai suflet echipei, ești constipat, constipat joacă echipa.

Mai sunt apoi o mie de factori, dar despre ei, să vorbească specialiștii.

În repriza a doua a meciului cu Rapid, mă uitam și mă întrebam ce se întâmplă, de unde pofta băieților de a juca precum o echipă și era clar că de la Croitoru pleacă totul.

În fotbal, nu te poți entuziasma decât pe moment, nu există vrajă care să țină la infinit și ca atare nu vreau să spun că de acum avem drum deschis spre cupele europene. Spun însă că Marius Croitoru este din speța antrenorilor rari care știu că fotbalul e și strategie, dar și suflet, e și știință, dar și artă, e și efort dar și joacă.

Atrag atenția că este imposibil ca Marius Croitoru să nu aibă totuși defecte, iar pe unul cred că îl pot identifica, anume că este un pic răsfățat. Îl iubesc oamenii cu care interacționează, ceea ce duce la răsfăț.

Din acest punct de vedere, cred că Piteștiul trebuie să se poarte cald și foarte prietenos cu acest om, altfel fuge și nu se mai uită în urmă.

E totuși un om constant în sentimente, cu soția sa, Ramona, este împreună, dacă nu mă înșel, de vreo douăzeci de ani.

În concluzie, dacă nu îl facem să iubească Piteștiul cel puțin cât iubește Botoșaniul, acest om din Giurgiu nu va rămâne aici.

Și e departe acel moment.

Gheorghe Smeoreanu