Dacă vrea să aibă statura morală necesară pentru a conduce în continuare organizația PNL Argeș, Adrian Miuțescu trebuie să rămână în tabăra Orban chiar dacă, prin absurd, tot partidul va declara că îl susține pe Cîțu.

Consecvența este o valoare rară în politică, iar onoarea, pe cale de dispariție, la cel mai înalt rang fiind oportunismul. Dacă Florin Cîțu și-ar pierde mandatul până în septembrie, ceea ce este, totuși, puțin probabil, și-ar vedea fanii risipiți ca și cum n-ar fi existat.

În Argeș, trădarea este și ea prezentă, la fiecare pas. Un primar liberal incapabil să-și protejeze partidul dă ”pe surse” tot ce se întâmplă și își face un titlu de glorie din asta. Caractere slabe.

Cred că sunt de admirat sau mai bine zis de acceptat liberalii argeșeni, puțini la număr, care și-au manifestat opoziția față de Adrian Miuțescu cu mult înainte ca Florin Cîțu să își anunțe candidatura.

Una dintre cauzele pentru care PNL nu a cîștigat niciodată mare lucru în Argeș constă tocmai în caracterul organizației care s-a obișnuit cu ideea că totul e posibil, că politica poate să însemne și trădare sau mai ales trădare, că sifonările către presă sunt bune, că bârfa e nobilă.

Acum, echipa lui Adrian Miuțescu poate dovedi că pe primul loc stă caracterul.

Pe de altă parte, poate că prioritate ar trebui să aibă campania pentru realegerea lui Adrian Miuțescu, nu cea pro – Orban. Lasă însă o impresie plăcută acest altruism de care dau dovadă susținătorii liderului de la București, chiar în condițiile în care victoria acestuia este sub semnul întrebării sau e încă departe.

Cred că de fiecare dată când scriu pe acest subiect trebuie să explic puțin de ce îmi plac Adrian Miuțescu și tabăra sa. Îmi plac prin raportare la eventualitatea desantului unei echipe mercenare. Mercenari prin excelență ar fi cei care s-ar strânge în jurul unui lider care nu are legătură cu județul sau al unuia specializat în dizidență.

Pe scurt, dorind să fie echilibrați și constructivi, arătând că nu se răsucesc după cum bate vântul, Adrian Miuțescu, Gelu Tofan și ceilalți cred că pot arăta ca viitorul liberalismului argeșean înseamnă întoarcerea, pentru prima oară în mod asumat, la spiritul Brătienilor.

Un spirit care înseamnă consecvență, nu traseism, caracter, nu trădare, patriotism, nu doar pragmatism.

Opozanții lui Miuțescu se acoperă de ideea că vor mai binele, uitând că mai binele e dușmanul binelui.

Gheorghe Smeoreanu