Vizitați Memorialul ”Nicolae Bălcescu”. O călătorie fascinantă în trecut alături de unul dintre reprezentanţii de marcă ai generaţiei paşoptiste

Memorialul Nicolae Balcescu, este un complex muzeal unde vizitatorii se întorc în timp pentru a “retrăi” clipe frumoase alături de unul dintre reprezentanţii de marcă ai generaţiei paşoptiste: Nicolae Bălcescu.

În cele 11 încăperi ale conacului sunt organizate două expoziţii, una dedicată familiei – înaintaşi şi urmaşi – şi alta dedicată lui Nicolae Bălcescu. În afară de conacul construit în stil brâncovenesc cu influenţe gotice şi renaşcentiste, vizitatorii mai pot vedea biserica de lemn din Gâltofani, monument istoric strămutat aici în 1974, două expoziţii de artă contemporană – lucrări executate în cadrul taberelor de pictură organizate aici – şi parcul conacului.

Oaspeţii noştri pot participa la ateliere cultural-pedagogice, activităţi în cadrul cărora îmbinăm teoria cu practica.

Piatra de temelie a Conacului Balcescu a fost pusa in 1828 de catre Iancu Balcescu si Zinca (mama lui Nicolae Balcescu). Ulterior Conacul trece prin mai multe transformari pana la infatisarea de astazi.

In 1907 se executa lucrari ample de reconstructie, prin dublarea cladirii. In anul 1913 I se adauga foisorul tip cula.

Cele mai ample lucrari sunt executate in perioada interbelica de catre stranepotul de frate al lui Nicolae Balcescu, Radu Mandrea, intre anii (1936-1939), atunci cand se construieste etajul , intregind Conacul la forma din zilele noastre.

La sfârşitul deceniului cinci, al secolului trecut proprietarul conacului, Radu Mandrea, nepotul lui Barbu pe filiaţie directă, se hătărăște să doneze, statului român, conacul pentru creerea unui aşezământ ce va purta denumirea de Căminul Nicolae Bălcescu^.

ACT DE DONAŢIE

„Subsemnatul Radu N. Mandrea, domiciliat în Bucuresti, str. Exarcu, nr. 3, proprietar al moşiei de baştină al neamului Bălceştilor, donez, în memoria lui Nicolae Bălcescu, în calitate de strănepot al acestuia, STATULUI ROMÂN, reprezentat prin Ministerul Artelor, cu sediul în Bucureşti, str. Ştirbei Voda, nr.39, Conacul Bălceştilor, cu parc, pădure, teren de cultură si grădina de zarzavat, situate în Valea Topologului, Judeţul Argeş. Scopul donaţiunii este ca întregul conac urmeaza a fi loc de reculegere, de studiu şi de însănătoşire a cărturarilor şi artiştilor de ambele sexe, care prin activitatea lor culturală si socială contribuiesc la propăşirea neamului nostru. Acest asezământ va purta numele de -Căminul Nicolae Bălcescu-.”

31 martie 1948

Timp de douăzeci de ani, până în 1968, conacul a avut destinaţia de „loc de odihnă şi de creaţie” pentru scriitori şi artişti. Aici au venit şi au creat mari scriitori (ex. M.Sadoveanu, Camil Petrescu).

În 1966, în urma vizitei, unei delagaţii oficiale, condusă de fostul şef al statului comunist, Nicolae Ceauşescu, acesta a luat hotărârea ca destinaţia „Căminului Nicolae Bălcescu” să fie schimbată în muzeu.

CONSILIUL POPULAR JUDEŢEAN PROVIZORIU VÎLCEA

-COMITETUL EXECUTIV-

DECIZIA Nr. 67

Din 15 aprilie 1968

Privitor la :Înfiinţarea Muzeului „ Nicolae Bălcescu” din

Comuna Bălceşti, judeţul Vâlcea

Având în vedere referatul nr. 402 din 13 aprilie 1968 al Comitetului pentru Cultură şi Artă judeţean Vâlcea, prin care se arată necesitatea înfiinţării Muzeului „ Nicolae Bălcescu”, în clădirea situată în comuna Bălceşti- Vâlcea, în care a trăit şi a conceput planul revoluţiei de la 1848

În baza art.6 al j şi art 24 din legea nr. 6/1957

DECIDE:

Art.1. Începând cu data de 1 mai 1968 se înfiinţează în comuna Bălceşti, judeţul Vâlcea, Muzeul „Nicolae Bălcescu”, în clădire în care marele revoluţionar a trăit şi a conceput planul Revoluţiei de la 1848.

Art.2. Clădirea se preia conform inventarului existent la data întocmirii procesului verbal de predare-primire ce se va încheia de Comitetul pentru Cultură şi Artă al judeţului Vîlcea cu C.S.C.A.

Art.3. Muzeul Nicolae Bălcescu se constituie ca unitate de grad judeţean, subordonat Comitetului pentru Cultură şi Artă al judeţului Vîlcea.

Art.4. Comitetul pentru Cultură şi Artă al Judeţului Vâlcea se împuterniceşte cu ducerea la îndeplinire a prezentei decizii^.

Conacul are o structură arhitectonică ce îmbină stilul gotic cu cel brancovenesc , utilul cu armonia. Inaugurarea expoziţiei de bază, la 1968 a adus în reţeaua muzeală o instituţie de suflet care va înscrie împliniri de seamă în planul cercetării şi valorificării patrimoniului cultural naţional. În perioada 1968 – 1991 Muzeul Memorial „Nicolae Bălcescu” a funcţionat în subordinea Muzeului Judeţean Vâlcea. În 1991 muzeul primeste personalitate juridica proprie devenind Memorialul ,,Nicolae Balcescu,,.

Astazi in interioarele Conacului Balcestilor este organizata expozitia de baza, structurata pe doua componente: primele patru sali zugravesc atmosfera boema din a doua jumatate a secolului al XIX-lea, urmatoarele patru, prin panouri si vitrine oglindesc marturii despre memoria lui Nicolae Balcescu.

Despre Nicolae Bălcescu:

Personalitate marcantă a neamului românesc, Nicolae Bălcescu reprezintă un model de vieţuire şi comportament prin puterea sa de a se dărui şi de a sluji cu abnegaţie poporul căruia îi aparţinea. A străbătut întreaga Europă, din pusta maghiară până pe Tamisa, din biroul lui Lamartine de la Paris, pe malurile Bosforului în condiţiile vitrege ale secolului al XIX-lea, sacrificându-şi averea, sănătatea şi în cele din urmă hristica sa viaţă, la doar 33 de ani.

Nicolae Bălcescu s-a născut la Bucureşti, în mahalaua Boteanu pe 29 iunie 1819, fiind al patrulea din cei 5 copii ai Zincăi Bălcescu. Prima educaţie a primit-o în cadrul familiei, de la un arhimandrit grec, astfel încât, în 1832, atunci când se înscrie la Colegiul de la Sf. Sava s-a remarcat prin cunoştiinţele sale vaste în mai multe domenii: matematică, trigonometrie, istorie, limbi străine.

În 1838 se înrolează în armată primind gradul de iuncăr, fiind repartizat în escadronul de cavalerie. În 1840 se implică în mişcarea revoluţionară condusă de Dimitrie (Mitică) Filipescu. Este prins, arestat şi condamnat pentru “tulburarea liniştii obştii”. În închisoarea de la Mărgineni, din cauza condiţiilor mizere se înbolnăveşte de tuberculoză, boală ce avea să îi fie fatală 10 ani mai târziu.

Ieşit din închisoare, împreună cu Ion Ghica, Christian Tell şi Cezar Boliac pun bazele societăţii secrete de tip francmasonic “Frăţia”, societate care a jucat principalul rol în organizarea revoluţiei paşoptiste. “Istoria este cea dintâi carte a unei naţii. Într-însa ea îşi vede trecutul, prezentul, viitorul. O naţie fără istorie este un popor încă barbar şi vai de acel popor care şi-a pierdut religia suvenirurilor”, avea să spună Nicolae Bălcescu, coredactor al Magazinului istoric pentru Dacia.

Nicolae Bălcescu a avut un rol fruntaş în declanşarea revoluţiei muntene, a desfăşurării şi a constituirii programului său. A insistat pentru introducerea şi punerea în practică a punctului 13 (împroprietărirea ţăranilor) al Proclamaţiei de la Islaz. În timpul revoluţiei a deţinut în primă fază postul de ministru de externe, apoi a fost numit unul din cei patru secretari ai guvernului provizoriu. Pe parcursul scurtei perioade a guvernului revoluţionar a desfăşurat o intensă activitate publicistică, s-a ocupat de problema comisarilor de propagandă, a întreprins o vizită diplomatică la Constantinopol pentru recunoaşterea revoluţiei. A avut principalul rol în negocierile româno-maghiare dintre Avram Iancu şi Lajos Kossuth, reuşind să aducă cele două tabere la un compromis.

Intervenţia trupelor otomane a pus capăt revoluţiei, Nicolae Bălcescu fiind nevoit să ia calea exilului pentru totdeauna. S-a stabilit lângă Paris, unde a lucrat intens la opera sa “Românii supt Mihai Voevod-Viteazul”. Atât la Paris cât şi la Londra a încercat să obţină sprijinul marilor puteri în favoarea Principatelor Române. A participat la acţiunile secrete pentru crearea unui front comun revoluţionar al popoarelor asuprite.

Grav bolnav în 1852 a încercat să revină în ţară. A sosit cu vaporul la Nicopole, unde nu I s-a permis accesul pe teritoriul ţării. Şi-a revăzut familia după care s-a îndreptat spre sudul Italiei pentru căutarea unei clime mai blânde. La 29 noiembrie 1852, o lună după sosirea la Palermo, Nicolae Bălcescu se stingea din viaţă într-o cameră a hotelului Alla Trinacria, trupul fiindu-I înhumat în cimitirul Mănăstirii Capucinilor.

Nicolae Bălcescu se înscrie în galeria marilor personalităţi ale naţiunii române, fiind un vizionar printre fruntaşii generaţiei care a condus la constituirea României moderne la 1859 şi mai târziu la proclamarea Statului Naţional Unitar Român în 1918.

______________________________________

Muzeul Memorial „Nicolae Balcescu” este situat in Valea Bălcească – Comuna Nicolae Bălcescu, Judeţul Vâlcea.

Acces din localitatea Milcoiu pe E81 spre vest, apoi 5 km către localitatea Nicolae Bălcescu.