Înaltpreasfinția Sa a amintit în cuvântul de binecuvântare împărtășit părinților slujitori, monahilor și credincioșilor prezenți de existența vechiului metoh al Mănăstirii Stânișoara, care a fost ctitorit în vechime de către părinții din obște, care, mânați de dragostea de Dumnezeu și de dorirea nepătimirii, au lucrat duhovnicește cu plugul rugăciunii și al sfintelor nevoințe ogorul înțelenit de păcate și răutăți ale sufletului, spre a cărui rodire pururea s-au adăpat din harul dumnezeiesc și sfințitor al Sfintelor Taine ale Bisericii.

De aceea, cuvenit lucru era să fie ridicat un nou altar de închinare în care să se aducă Jertfa cea fără de Sânge a Mântuitorului Hristos, Cel Care, „venind Arhiereu al bunătăţilor celor viitoare, a trecut prin cortul cel mai mare şi mai desăvârşit, nu făcut de mână, adică nu din zidirea aceasta. El a intrat o dată pentru totdeauna în Sfânta Sfintelor, cu însuşi sângele Său şi a dobândit o veşnică răscumpărare (Evrei IX, 11-12)”, primind de bunăvoie moarte pe Cruce, ca, prin Înviere, să ne facă fii ai Luminii.