M-am deformat, nu mai pot să scriu decât despre jigodii. 

Totuși, am observat că mă mai descurc și cu mediocrii.

Îmi este însă greu, dacă nu chiar imposibil, să fac portretul unui om adevărat.

Iar când întâlnesc pe unul sclipitor, atunci parcă s-ar bloca tastatura.

Asta-i presa românească !

Un exemplu a fost articolul de ieri despre MRU. A ieșit rahitic.

Azi, am un alt exemplu. 

L-am intervievat în emisiunea mea de la  postul regional VTV pe prof.dr. Ioan Ștefănescu, directorul Institutului de Criogenie și Separări Izotopice de la Rm. Vâlcea. E un om împlinit, cu sute de studii publicate, cu cărți, cu catedre la trei universități. E Cetățean de Onoare al municipiului.

Ce să spună despre el ziaristul de tranziție care sunt ? Că joacă fotbal, sâmbăta, cu unii dintre cei o sută de cercetători de la ICSI ? Că citește cărți bune ? Că ascultă muzică de calitate ? Că e plin de bun simț ?

Mai bine renunț.

Personajele publice au ucis presa și unul ca profesorul Ioan Ștefănescu nu ajunge pentru a o reînvia. Așa încât, până una, alta, am face bine nici să nu mai încercăm să scriem despre românii speciali.

Măcar să nu ne batem joc de ei.

P.S. Împreună cu colegul de breaslă Tiberiu Pîrnău am scris și editat o carte care se numește “Cavalerii bunului simț”. Cartea cuprinde crochiuri despre 10 oameni de bun simț din spațiul public vâlcean, printre care se află și profesorul Ioan Ștefănescu. Cartea a ieșit foarte subțire, fiindcă despre astfel de oameni noi, ziariștii mizeriei, nu putem scrie.