Îmi cer scuze față de progresiști și neomarxiști, dar nu sunt de acord cu dărâmarea sau profanarea statuilor de către mulțimi. Spun asta cu toate că unele personaje istorice o merită, de pildă Leopold al II-lea al Belgiei. Am citit romanul lui Vargas Llosa ”Visul celtului” și m-am cutremurat de ceea ce au putut face belgienii în Congo. Au meritat-o și Cecil Rhodes, ideolog al colonialismului, ori Robert Milligan, negustor de sclavi, dar de la un moment încolo lucrurile se complică, fiindcă, de pildă, Atena lui Pericle era sclavagistă, dar asta nu înseamnă că trebuie profanată celebra frescă a lui Rafael ”Școala din Atena”.

În concluzie, mai bine nu, nu e normal să dărâmam ori să profanăm statui ad hoc.

Același lucru îl susțin și cu privire la statuia lui von Brukenthal de la Sibiu.
Pe de altă parte, cetățeanul care a aruncat cu vopsea tricoloră pe statuia iohannistă este un infractor de geniu și îl pune pe omul de la Cotroceni într-o situație imposibilă.

Citiți continuarea articolului AICI.