Situația lui Constantin Roibu de la Oltchim seamănă destul de mult cu cea a dictatorului libian Gaddafi, a făcut mult pentru oameni, dar s-a și îmbogățit pe seama lor. În 6 martie 2011, “Criterii” scria sub titlul “Constantin Roibu, un Gaddafi de la Vâlcea” următoarele:

“Discursul si atitudinea directorului general de la Oltchim seamana izbitor cu acela al liderului Marii Jamahirii Libiene Populare Socialiste. Gaddafi ne ameninta ca Al Qaeda va veni pina la usa noastra daca pleaca el, Roibu spune ca PCC ne va nenoroci pe viata daca nu mai e el director. Gaddafi zice ca nu are o alta avere decit cortul sau, Roibu trece si el sub tacere imensele proprietati pe care le detine impreuna cu familia sa. 

Gaddafi spune ca lumea il iubeste si totul e perfect in Libia, Roibu sustine ca Oltchim este profitabil si numai conjunctura face sa nu obtina beneficii. Paralela poate merge mai departe, iar asemanarea intre cei doi devine uluitoare.Ca si Gaddafi, Roibu e stapin din vremuri imemoriale. Si fiul cel mare al lui Gaddafi si cel al lui Roibu au studii in strainatate si au proprietati in afara statului. 

Roibu, asemenea lui Gaddafi, arunca pisica in curtea altora si ameninta ca daca pleaca va fi un jihad.Mentalitatea oamenilor aflati de prea multa vreme la putere se pare ca e asemanatoare, oricum s-ar numi ei, iar minciuna le intra in singe si o practica intr-un mod firesc, ca si cum le-ar fi o a doua natura.Ca un exemplu minor, as aminti de un interviu acordat de Roibu unui ziar argesean, cu doua luni in urma, cind afirma ca in primele zile ale lui martie, Arpechim va functiona din plin. 

Le-am semnalat de pe atunci colegilor ca este vorba despre o minciuna, fiindca acesta este Roibu, s-a obisnuit sa arunce cu fumigene.La prima vedere, comparatia dintre Roibu si Gaddafi poate parea fortata, insa daca privim lucrurile atent, vom descoperi un foarte mare numitor comun intre cei doi. E chiar comic sa vezi cum ambii se agata de putere, Roibu declarind, in urma cu citeva zile, ca si in situatia in care se va privatiza combinatul, nu e exclus ca tot el sa ramina manager general. Vorba lui Gaddafi, n-are nicio putere, totul e in mina poporului, asadar nu are de ce sa abdice.In gluma sau in serios, cum vreti sa o luati, cifrele cu care se poate mindri Roibu spun urmatoarele.

 Daca banii pierduti de Oltchim, dusi pe apa simbetei, care se cifreaza la circa 545 de milioane de euro, ar fi fost dati ca salarii intregii populatii active a Rimnicului, toate familiile din oras ar fi putut trai, pe viata, cu un venit lunar de circa 500 de euro. Desi pare absurd, acest calcul este cit se poate de real.

Dupa 20 de ani de dictatura in economia si viata politica vilceana, Roibu nu s-ar lasa debarcat nici in caz de privatizare. Cu conditia sa vina cumparatorul pe care il vrea el, ca si in cazul Constantin Stroe Dacia Renault. Pentru merite deosebite in slujba Republicii Franceze, Stroe a primit, dupa privatizare, Legiunea de Onoare. Nu este exclus ca si Roibu sa aiba in vedere un cumparator in favoarea caruia a facut totul ca Oltchim sa nu mai coste mare lucru. In cazul Oltchim este insa cineva care incurca lucrurile si anume PCC.”

Vine astăzi dl Remus Vulpescu și ne spune că Roibu este un “faraon bugetar”: 

„Domnul Constantin Roibu este un faraon bugetar, care a rezistat de-a lungul anilor. Numai dânsul ştie secretul longevităţii sale şi cei care l-au susţinut. Scopul pe care îl avem în legătură cu Oltchim este unul singur: să stopăm acumularea de datorii şi pierderile. Este foarte important pentru România să rezolve problema Oltchim. Nu este o opţiune, nu este un lux, este o necesitate stringentă”, spune Remus Vulpescu, preşedintele Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie (OPSPI).

Dl. Vulpescu ne-a furat metafora, fiindcă am scris de multe ori în “Criterii” despre “faraonul Roibu”. Am scris fiindcă modul său de a acționa era vădit înșelător și sfidător.

Au existat, pe de o parte, oprirea Arpechim de către OMV, intransigența Comisiei Europene, lupta de gherilă a PCC în consiliul de administrație și criza mondială. Cum a răspuns Roibu acestor grave provocări ?

A răspuns prin implicare subterană în viața politică, mituirea presei, căpușarea combinatului și cheltuirea multor milioane de euro cu echipa feminină de handbal. Era vădit că Roibu face un fel de joc dublu.

Culmea ipocriziei s-a petrecut în primăvara acestui an. Constantin Roibu și câțiva dintre directorii săi au petrecut o zi întreagă la Tribunalul Rm. Vâlcea pentru a fi audiați ca martori într-un proces cu un ziar din județ. Imaginea era halucinantă, fiindcă era clar că Roibu și directorii săi aveau cu totul altă treabă decât să piardă o zi de muncă în încercarea de a condamna un ziarist. Evident, era o încercare de mascare a realității, în sensul că Roibu dorea să demonstreze cât de mult ține la onoarea sa de om cinstit și cât de hotărât este să și-o apere.

Iată ce scria “Criterii” în 16 februarie a.c.:

“OLTCHIM Rimnicu Vilcea a fost decapitat pentru o zi! Marti, 14 februarie, conducerea combinatului chimic a lipsit NEMOTIVAT de la locul de munca. In conditii de criza absoluta, prin care trece OLTCHIM-ul, directorii Constantin Roibu, Radu Olaru si Alin Smeu, si-au permis sa toace frunza la ciini pe holurile instantelor de judecata. Marti, „trioul mustacios” din fruntea OLTCHIM-ului a stat aproape SAPTE ORE (intervalul orar 10.00 16.45) la Tribunalul Vilcea. Cei trei grei „s-au razboit” in instanta cu ziaristul Tiberiu Pirnau, cel care a avut curajul sa le spuna adevarul verde-n fata, intr-un serial incendiar de dezvaluiri. Cei doi „mustatari” adjuncti s-au inghesuit, la figurat, sa-l spele (pe cale orala, in fata judecatoarei) pe preacinstitul manager general si genial de la OLTCHIM. Disperarea e mare, baieti!”

După ziua aceea petrecută în sala pașilor pierduți, echipa managerială trebuie demisă, dar “Criterii” sau “Ziarul de Vâlcea”, cu directorul căruia se judeca Roibu, sunt publicații prea mici pentru ca vocea lor să se audă la guvern.

Constantin Roibu a deturnat Oltchim spre destinația propriilor interese, iar dacă ar fi procedat altfel întreaga opinie publică din zonă l-ar fi susținut și lucrurile ar fi luat o întorsătură favorabilă. Cum să susții însă, ziarist onest fiind, ori simplu cetățean, pe cineva care se plânge de harpagonismul Comisiei Europene dar cheltuiește sume uriașe cu handbalistele din rândul cărora își alege și o prietenă ? 

Interesant este că firmele create prin externalizarea unor activități ale Oltchim, inclusiv cea în care este acționar și fiul “faraonului”, merg bine și sunt  printre marii contribuabili fiscali ai județului. În aceste condiții, mai există vreun dubiu că Roibu ar trebui cercetat pentru corupție ?

Situația este atât de gravă – agravată voit, pentru a se ajunge în impas – încât soarta Olchim pare pecetluită.Orice s-ar întâmpla însă, lămurirea situației combinatului va avea, pe termen lung, efecte miraculoase pentru Vâlcea, fiindcă această tumoare făcuse metastaze la toate nivelurile.