A apărut în presa din Vâlcea un articol care m-a pus pe gânduri.
Ideea articolului era că tânărul liberal Victor Popescu nu are ce să caute pe lista pentru Senat deoarece taică-so, fost primar, a făcut închisoare pentru corupție.
La prima vedere, articolul pare mârșav. Cum adică să acuzi un fiu pentru faptele părinților ?
Da, dar ia stați un pic pe gânduri !
Articolul nu îl acuză pe fiu de nimic, spune doar că nu trebuia să candideze pentru Senat.
Sincer, sunt de acord.
Victor Popescu este unul dintre tinerii de bun simț de la PNL. Are, după cum s-ar vedea, cei 7 ani de acasă.
Acest bun simț ar fi trebuit să îl facă să aibă un pic de răbdare, nu să vrea să intre în Senat cam în aceeași perioadă în care tatăl său iese din pușcărie .
Nu e nicio incompatibilitate morală aici, este doar o problemă de oportunitate.
A fi senator este o atât de mare demnitate, încât trebuie să o ferești de orice întinare.
Când se întâlnesc tatăl cu fiul nu trebuie să se întâlnească hoțul cu senatorul. Aproape că nu e estetic, dacă pot zice așa.
Dacă unii se mândresc zicând că sunt liberali sau țărăniști din tată-n fiu, parcă ar trebui un pic de jenă în cazul lui Victor Popescu.
Sunt destule alte funcții pe care le-ar putea accesa, nu neapărat pe cea de senator, funcție care, pentru mine cel puțin, are o rezonanță sacră.
Acestea fiind spuse, repet că îl consider pe Victor Popescu un om de caracter.
De aici și mirarea că s-a băgat pe lista de posibili senatori.
Să fie, psihanalitic, un act de revoltă ?
Nu insist, dar nu exclud.
Nu te revolți însă filial implicând România.
Oricum, nu pretind că am sută la sută dreptate, dar ceva nu-mi place.
Atât și nimic mai mult.
Gheorghe Smeoreanu

























Lasă un răspuns