A fi bun sau rău nu este o opţiune, este o constrângere.

Cei răi sunt constrânşi de răutate, cei buni, de bunătate, nici unii, nici alţii nu se pot sustrage înclinaţiei lor fireşti.

Partea buna pentru cei buni este că stau bine cu sănătatea, este ceea ce îi echlibrează.

Cei răi stau mai bine la capitolul victorii de etapă.

Înclin să cred că bunii şi răii sunt totuna.

Ce vreau să spun cu asta ? Ceea ce am enunţat şi în titlu, anume că nu ţine de voinţa umana să fii bun sau rău. Pe undeva, reformaţii elveţieni ai lui Zwingli eu sesizat acest lucru şi, în general, doctrina protestantă a predestinării pare a surprinde acest adevăr.

Nu vă mândriţi, aşadar, cu bunătatea şi nu îi criticaţi pe cei răi fiindcă nu e vina lor.

A ! Iată, din cursul textului, o deducţie.

Cei buni nici măcar nu au facultatea criticii până la capăt, când critică o fac de conjunctură. Răii nu critică, nu au ce, nu percep binele, sunt daltonişti ai binelui.

Să fiţi cum vreţi ! Aş vrea eu să vă pot face această urare.

Din păcate, nu se poate, a fi bun sau rău nu este o opţiune, este un dat.