Aseară, nu ştiu ce m-a apucat să îmi admir colecţia de documente despre jocurile politico – mafiote din Vâlcea. De fapt, aşa face orice colecţionar pasionat. Din când în când se uită cu mândrie la ceea ce a adunat de-a lungul vremii se se întreabă la ce foloseşte.

Dacă aveam bani, aş fi numărat banii. Ar fi fost mai bine.

Colecţia de documente, adică un dulap întreg de hârtii, nu-mi foloseşte la nimic decât la mângâierea orgoliului de colecţionar.

Vă veţi întreba de ce nu-i foloseşte la nimic unui ziarist o colecţie de documente. Oare, nu ar putea el să scrie nişte anchete babane, să rupă gura târgului ?

Ar putea, dar ce s-ar schimba ?

Pot demonstra în orice clipă că o serie de aparent onorabili politicieni şi nişte la fel de aparent onorabili manageri sunt mână în mână şi sug din osul rămas fără măduvă al economiei vâlcene, ba chiar înaintează, pas cu pas, spre momentul în care vor sparge ciolanul şi îl vor împărţi.

Am la colecţie date care demonstrează că deşi pentru unii Vâlcea pare a trece printr-o criză, pentru alţii abia acum se arată zorii adevăratei îmbogăţiri.

Ca orice colecţionar, nu îmi vine să stric colecţia, adică să public niscaiva pagini. Dacă toată lumea va ştii ce ştiu eu, atunci nu mai sunt unic posesor al colecţiei şi, de fapt, nu mai am nicio colecţie.

Am mângâiat filele şi am răsfoit fişierele cu patima cu care Hagi Tudose număra paralele. În fond, tot despre parale este vorba şi în documentele mele. Parale multe, unele deja furate de la vâlceni, altele care urmează a fi furate.

Câteva piese rare din colecţie au aparţinut, într-o vreme, unor colegi de breaslă, dar le-au rătăcit. Mai bine zis le-au vândut politicienilor şi managerilor, fiindcă presa din zonă e săracă. 

Când eşti sărac, nu mai poţi fi colecţionar, vinzi tot, începând cu argintăria şi porţelanurile.

Ce au vândut ei am mai cumpărat eu, economisind de la altele. Dacă aş fi avut resurse, cumpăram şi mai multe, întregind colecţia.

Mă gândeam, răsfirând printre degete preţioasele mele documente, că poate ar fi vremea să mă retrag la moşie. Într-un an, un singur an, aş scrie cea mai adevărată Carte a Vâlcii.

Să pun totul într-o singură Carte ? Să nu mai fiu colecţionar ?

Am oftat.

Spiritul de colecţionar suferă. Cum să dau eu totul din mână, cum să dau totul publicităţii ?

Mă mândresc cu colecţia mea. 

Ea explică tot ce se întâmplă pe la Consiliul Judeţean, pe la Primărie, pe la Poliţie, prin Presă, pe la Sponsori.

Sunt posesorul unui tezaur de explicaţii.

Nimeni nu mă poate obliga, din fericire, să-mi vând ori să fac cadou tezaurul.

Ar fi ca şi cum mi-aş da sufletul.

Şi asta chiar nu am de gând să fac prea curând.