Neîncrederea s-a infiltrat ca o igrasie în clasa politică din Vâlcea.

O neîncredere umedă, perfidă, toxică.

Marii politicieni locali consideră că așa e bine, așa e inteligent și matur, să nu ai încredere în nimeni.

Buican nu are încredere în Nițu și Bulacu în Ungureanu. Bulacu și Buican mimează încrederea precum unele dame orgasmul.

Consilierii independenți nu au încredere în liberali, iar cu toții nu au încredere în secretarul Consiliului Județean, care la rândul său nu are încredere în majoritari și nici în minoritari.

Prefectul nu are cum să aibă încredere în juriștii săi, iar în juriștii de la CJ, nici atât.

Culmea este că toată lumea se laudă cu neîncrederea ei. Cine mai are o brumă de încredere este considerat naiv, dacă nu prost de-a binelea.

Neîncrederea în exces este specifică oamenilor slabi ori aflați într-o situație limită. Ea se instalează acolo unde nu este pic de respect, precum și în situații de lagăr sau pușcărie. Este caracteristica celor săraci nu doar material, ci și cu duhul.

Îndeplinește clasa politică locală aceste caracteristici ?

Relativ.

La Vâlcea, neîncrederea este generată de lupta acerbă pentru ciolan, în condițiile în care ciolanul nu mai are carne.

Contează și faptul că societatea vâlceană e una periferică și provincială până în străfunduri.

Oricum ar fi, de un lucru să ținem cont: 

Neîncrederea în exces prostește și, implicit, sărăcește.

Cercul vicios se închide și nu mai scapă nimeni.

Considerați aceste rânduri un apel disperat la un pic de încredere adresat tuturor actorilor politici și sociali din Rm. Vâlcea.