Nu vom iubi în noaptea de Crăciun

ca niște fiare ce nu știu de milă,

va plânge pentru noi Pruncuțul bun

și-apoi ne va ierta, puțin în silă.

Noi nu ne vom ierta până-n final,

va fi care pe care să-l ucidă,

într-un Crăciun atât de genital,

vom mutila icoana din firidă.

Și-apoi, cu cap de lei ne-om săruta

pe gurile de sânge arhipline,

dar Maica Domnului de va ierta

și la Pruncuț ne va vorbi de bine,

Precum că nu suntem decât doi bieți

îndrăgostiți, cu zile numărate,

-Tu, Pruncule, va spune, să îi ierți

și să îți iei asupră-ți din păcate.

Căci ei nu știu ce fac, fac doar ce știu, 

această dragoste de mușchi și sânge,

învață-i Tu ce-nseamnă să fii viu,

învată-i, Puiul mamei, nu mai plânge. 

Gheorghe Smeoreanu – “Ave Maria”