Chestiunea ar parea simpla. In urma cu 20 de ani, opt oameni au creat primul ziar cu capital privat din Rominia post-decembrista. Daca acest lucru s-ar fi intimplat la Bucuresti, cei opt ar fi fost acum in structurile de putere ale sistemului politico-mediatic. Intimplindu-se insa totul la Rm. Vilcea, toata lumea crede ca este o gluma, ca e imposibil sa fie niste indivizi provinciali fondatorii acestui urias sistem mediatic privat. Nimeni nu e profet in provincie, asta se stie. Ei bine, in acest moment apare unul dintre ei, Silviu Popescu, si gaseste aceasta sintagma cu „Parintii Fondatori”, o expresie cam umflata, dar necesara pentru a-i scapa pe cei opt de complexe. „Parintii Fondatori” se vor reuni intr-o structura. Ce vor face, cum va arata structura respectiva, nu stie inca nimeni, nici macar ei insisi. Pare insa o predestinare ca acesti oameni sa fie din nou impreuna si sa lucreze, nu la un nou ziar, ci la o noua directie in sistemul politico-mediatic. Care directie ? A lor si nimic mai mult.Ma numar printre cei opt. Ce imi propun sa fac alaturi de ceilalti sapte ? Sa ma sprijin pe ei, sa se sprijine pe mine. Pentru cine ? Pentru mine si pentru ei. Pentru a fi puternici. Iar puternici fiind, sunt sigur ca ne vom folosi puterea in sensul binelui si adevarului.Voi publica, in continuare, serialul scris de Silviu Popescu in „Curierul de Rimnic” cu privire la reunirea „Parintilor Fondatori”.Trebuia sa se intimple, pentru ca acest moment plutea in aer, se lasase prea mult asteptat. Dupa douazeci de ani de la exceptionalul moment 19 ianuarie 1990, cind opt oameni dadeau litera si spirit primul ziar privat si independent din aceasta tara, iata ca s-a intimplat minunea. S-au intilnit fara emfaza, fara gesturi nervoase, au rememorat clipele cind erau impreuna si dadeau nastere unei prese spumoase, plina de curaj, de mare calitate, cum Vilcea nu mai vazuse pina atunci. Cind s-au intilnit zilele trecute nu mai erau niste tinerei care incercau marea cu degetul. Cu parul grizonat, asa cum le place fetelor tinere, dar cu mult mai multa experienta careia poporul romin ii spune minte. Au vorbit intre ei cum nu o mai facusera de ani, s-au redescoperit unul pe altul, au inteles de ce s-a putut intimpla minunea numita Curierul de Vilcea, razboiul cistigat al fiecaruia dintre ei, momentul de glorie comun, bucuria la care se intorc separat ca la o prima si devoratoare iubire, de neuitat, de retrait, de povestit celorlalti care nu vor putea niciodata intelege arderea din acesti pionieri ai presei vilcene. Au inteles privind retrospectiv realitatea de azi cit de mult au pierdut fiind separati, desi au dovedit , fiecare, ca sunt personalitati. Au pierdut bani, privilegii, functii, dar mai ales, au ratat sansa de a-si pune amprenta asupra societatii in care au facut fiecare cit a putut, niciodata pe cit de mult putea face grupul.Fondatorii de la Curierul de Vilcea cistigau la inceputul anilor „