Mi s-a intimplat azi, 7 decembrie 2010, ceva care imi da speranta ca se mai poate trai in Rominia. Eram in biroul vicepresedintelui C.J. Vilcea Romulus Bulacu si discutam, tangential, despre o informatie compromitatoare cu privire la contracandidatul sau la alegerile de simbata din PDL, Dorel Jurcan.E bine sau nu e bine sa apara aceasta informatie in presa, l-am intrebat pe Bulacu, vi se pare ca ar fi benefic pentru dumneavoastra ? Recunosc ca intrebarea a fost si un fel de test…Daca informatia e suta la suta adevarata, nu ma bag, a raspuns omul, sa faca presa ce vrea cu ea. Daca nu e insa verificata la singe, as prefera sa nu apara, nu as vrea sa cistig prin mijloace nepermise, in fond, exista viata si dupa aceste alegeri, cel putin eu asa as vrea sa sper.Personal, nu stiu daca informatia respectiva este reala si nici daca va aparea ori nu. Inclin doar sa cred ca nu e nici reala si nici nu va aparea. Doar inclin…Ceea ce ramine insa in urma acestei faze este sentimentul de normalitate, bucuria ca exista oameni pentru care victoria nu inseamna totul, mai conteaza si mijloacele. Se pare ca genul acesta de om este Romulus Bulacu, iar intr-o viata petrecuta printre politicieni este a doua oara cind intilnesc o asemenea atitudine. Prima data, am intilnit-o la Constantin Nicolescu, presedintele C.J. din Arges.Dincolo de semnificatia acestei intimplari, intrevad si o idee politica. De ce nu ar da mina Bulacu si Jurcan, pe ultima suta de metri, pentru a face impreuna o echipa ? Stiu ca fiecare dintre ei si-ar dezamagi sustinatorii fanatici, dar i-ar multumi pe cei echilibrati. Fiindca e rara situatia in care intr-o lupta atit de importanta ramine loc si de fair-play, asa incit ar merita exploatata in directia normalizarii vietii politice. Fiindca prea ne-am obisnuit sa repetam ca politica este o curva. Ea poate fi si o doamna, macar din cind in cind…