Acum peste 100 de ani, Ibrăileanu a publicat ”Spiritul critic în cultura românească” (1909). ”Iar spirit critic înseamnă, pentru o cultură și pentru o societate, să discute rațional și argumentat orice temă, dincolo de emoții, spaime, ideologii și puseuri propagandistice”, după cum spune Mircea Vasilescu (Dilema Veche, 16 – 23 august, 2018). Pe harta României, Râmnicu Vâlcea nu a excelat la capitolul spirit critic, ba chiar au dominat emoțiile și spaimele.

Părerea mea, care le poate părea unora cam brutală, este că volumul de 500 de pagini ”Poveștile Rîmnicului”, semnat de istoricul Sorin Oane, reprezintă debutul târziu al spiritului critic în cultura vâlceană, cu amendamentul că, totuși, cultura vâlcană nu a fost izolată de cultura națională, iar când spun ”cultură vâlceană” mă refer mai exact la cea scrisă de vâlceni pentru vâlceni.

Am purtat un dialog care mi s-a părut extrem de captivant cu prof. dr. Sorin Oane despre ”Poveștile Rîmnicului”.

Opinez că și această convorbire face parte din implementarea la Râmnic a necesarului spirit critic, fără de care niciun demers cultural nu are coloană vertebrală.

Vă invit să urmăriți.

Gheorghe Smeoreanu