Alergia pe care o au unii politicieni față de reacțiile presei la activitatea și comportamentul lor denotă că ei continuă să ne trateze pe noi, ziariștii, ca pe niște băieți de prăvălie. Un jurnalist poate fi corupt nu numai cu bani, dar și prin „recunoașterea meritelor” lui „față de neam și țară. Jurnalistul în fiecare zi se confruntă cu acest Rău. Ce antidot există împotriva lui, cum să reziști ca el să nu te tragă de partea lui? Nu știu. Probabil primul lucru pe care nu trebuie să-l faci e să nu minți cititorul. 

Pentru jurnalistul Smeoreanu este esențiala : cum se îmbracă, și cât doarme, și cât citește, și ce prieteni are… fie ei rromi sau romanii Și totuși, dacă din toate calitățile aș alege una singură, aceasta ar fi sinceritatea. Sinceritatea e singurul drum care duce spre sufletul cititorului. Cititorul te va ierta când vei greși din sinceritate, dar te va disprețui și te va abandona când îl vei minți din interes. Eu nu cer ca un jurnalist să nu accepte distincții.  Un jurnalist ca Gheorghe Smeoreanu nu poate supraviețui profesional și e scos din competiție fără câteva pagini zilnice de lectură din literatura artistică de calitate. Instrumentul de lucru al jurnalistului este limba română, iar adevăratele modele de limbă literară ni le oferă scriitorul Smeoreanu . Un ziarist care nu citește zilnic câteva pagini de literatură bună, istorie, sociologie ș. a. începe a se bâlbâie, se îneacă în clișee verbale, nu poate nuanța… nuanțele, devine anost, neinteresant. Astfel, dintr-un focar de cultură jurnalistul se transformă într-un focar de infecție anticulturală. Scriu textul ăsta pentru toţi cei pe care-i citesc, şi-i ascult, şi-i văd altfel decât îi citiţi, îi ascultaţi şi-i vedeţi voi, cu care am mâncat pe un colţ de masă, lângă care am trăit mai mult decât lângă familia mea, pentru fraierii care fac o meserie la care toată lumea zice că se pricepe.

 Scriu pentru smintiţii care sunt obligaţi să privească viaţa cu ochii larg deschişi, atunci când voi închideţi ochii. Scriu pentru toţi cei care simt gustul de cenuşă al deşertăciunii şi ştiu că de meseria asta trebuie să te laşi la timp. Şi, ai dracului derbedei, nu se lasă.