În limba româna, cuvantul „ciolo” este un regionalism si este o declinare la vocativ/singular a substantivului feminin ciolă, ciole (reg.) = minciună și vine din maghiarul „csal” (se citește ciol) = a înșela, a ademeni, a trișa. Dacă cercetăm dicționarul maghiar – român, aflăm că : – Csal (magh.) înseamnă a înșela, a ademeni, a trișa; și se citește ciol; – Csalos (magh.) înseamnă înșelător, cel care induce în eroare, care amăgește, care abuzează de buna credință a cuiva; și se citește …cioloș cu accent pe primul o.

Stim că în multe cazuri numele de familie a fost ales prin descrierea unor trăsături de caracter, sau anumite obiceiuri comportamentale, după indeletniciri, după meserii, după zone geografice samd. Dacă ținem cont și de probabilitatea ca în zona geografică din care provine Cioloș (fiul/tatăl/bunicul) să existe un număr semnificativ de cetățeni de etnie maghiară, atunci putem să plecăm de la premisa că la originea numelui de familie Cioloș (înșelător, cel care induce în eroare, care amăgește, care abuzează de buna credință a cuiva), se pot afla strămoși care au avut aceaste trăsături de caracter foarte puternic accentuate, trăsături care au șanse mari să le regăsim și la urmasii din zilele noastre.

Luând in calcul partea de psihologie, mai exact psihogenealogie, dacă privim transgenerațional la genograma unei familii (de obicei se face pe minimum trei generații), observăm că de la o generație la alta se transmit, la nivel inconștient, cam același patternuri afective, emoționale și comportamentale.

Să precizăm însă că nimeni nu este vinovat de numele moștenit de la părinți.