Traian Băsescu suspendat face mult mai mult rău USL-ului, decât s-ar fi așteptat cei din alianță. Ceva se petrece dincolo de uşile închise ale alianţei, şi asta de câteva zile bune. 

Motivul? Întârzierea deciziei CCR, care face ca destinul guvernări, să devină un coşmar pentru Ponta

Între cele două partide ale USL se văd de departe diferenţele. În timp ce PSD pare ceva mai maleabil, PNL îşi joacă foarte dur cartea, pe un „realpolitik”. Pe româneşte, în timp ce PSD lasă o portiţă deschisă pentru o eventuală coabitare cu Traian Băsescu reîntors la Cotroceni, (punând în rezervă asemenea ipoteză, dat fiind faptul că Aspazia Cojocaru s-a antepronunţat), PNL nici nu concepe un asemenea compromis.

Ion Rus, obligat de PNL să caute 1,3 milioane de morţi, cu orice risc a dat înapoi. Nu de alta, dar procurorii de la PIICJ au demonstrat că nu au mamă nu au tată şi că sunt atenţi la tot ce mişcă în formula actualului Guvern. 

Lucrurile se complică, Ponta nu mai poate vorbi în doi timpi, pentru că telefonul de la CE, presupun că sună de fiecare dată când premierul dă o declaraţie marca Antena3 şi este nevoit să o retracteze printr-un comunicat de presă. 

Nu am o simpatie pentru domnul Ponta, dar în acest moment, liderul PSD este zdrobit de cele două tabere. Pe de o parte colegii de alianţă, de cealalată parte cancelariile europene, loc unde nu prea e îndrăgit în urma scandalului plagiatului, la care se adaugă săptămâna ordonanţelor extrem de dubioase. Probabil că Ponta nu doarme şi de multe ori se gândeşte la ziua în care a acceptat planul lui Voiculescu şi Antonescu.

Poziţia lui este extrem de dificilă, o nunaţare pro-europeană a lui l-ar face imediat zob în malaxorul fălcilor lui Ciutacu şi Badea, pe când o poziţie pro-USL, l-ar face imediat vinovat de o izolare a României. Cert este că în acest moment, Ponta nu ştie de cine şi-ar dori să scape, de Băsescu, sau de Antonescu… E posibil mai mult de varianta secundă, dar riscul de a fi zdrobit de Antene şi implicit azvârlit poporului needucat, e mult prea mare. 

Şi atunci practică încă metoda dublului discurs. Unul verbal şi agresiv în mass-media şi unul decent în comunicate, trimise şi în Apus. 

Numai că europenii văd nu doar comunicatele ci ascultă şi vorbele premierului şi imediat îl cheamă la interogatoriu.

Ponta ştie însă că el e cu sacii în căruţă, că PSD nu are cum pierde prea mult din electorat, dar nu poate lua o decizie directă până la 31 august. Şi atunci preferă duplicitatea. Pentru că, dacă CCR îl trimite pe Băsescu acasă, USL rămâne în picioare şi Antonescu lider la Cotroceni, nu are, aşadar, un alt aliat decât în PNL. Dar dacă decizia CCR îl restaurează pe Băsescu la Cotroceni, cum o va scoate la capăt? Da, poate scăpa de Crin, dar cum să facă asta fără a deranja dulăii antenelor?

Un lucru însă este sigur. PSD a prins teama de justiţie, cazul Năstase nu e de ici de colo, în timp ce colegii lor de la PNL sunt dispuşi să facă orice, chiar şi anularea statului de drept, pentru câteva obsesii. Retorica lui Antonescu, adesea împletită cu vorbe ce amintesc de Vadim Tudor, captează un electorat radicalizat şi antieuropean, departe de liberalismul papionalelor şi de România bunului simţ. Nu cred că are ceva în comun cu bunul simţ, căutarea de handicapaţi de pe liste, cerută de scriitorul Vosganian. PNL lucrează în prezent pentru un singur om, orice mijloace pot fi folosite pentru ungerea lui Crin la Cotroceni. Dacă ar fi după ei, ar schimba în secunda următoare prin majoritate parlamentară, componenţa CCR.

Asta mă duce cu gândul la un episod consumat anul trecut la una din moţiunile de cenzură împotriva lui Boc. Spre seară, când era evident că guvernul Boc nu va cădea, unul din liberali a scris pe genunchi o scrisoare naţionalistă şi anti-UDMR pe care o voia adoptată în Parlament – (o replica la un discurs al lui Viktor Orban rostit de ziua Ungariei). Cu o asemenea scrisoare, odată adoptată, se miza pe orgoliul UDMR zgândărit şi pe votul lor împotriva cabinetului Boc. Atunci când Hunor a declarat însă că indiferent de scrisoare, UDMR nu va vota împotriva lui Boc, s-au calmat şi liberalii. Nu mai conta moţiunea, contau doar mijloacele, oricare ar fi fost ele, prin care să se ajungă la putere.