Dacă fostul director al SRI George Maior şi preşedintele Klaus Iohannis nu au decenţa de a spune contribuabililor de ce primul şi-a dat demisia iar celălalt i-a acceptat-o, ne permitem să avansăm şi noi o ipoteză.

Ipoteza noastră nu este bazată pe nicio informaţie, fiindcă nu există nicio informaţie, iar toată lumea bate câmpii. 

Noi însă avem o ipoteză care măcar are darul de a fi spectaculoasă.

Aşadar, se ştie că George Maior este naşul de cununie al premierului Victor Ponta. Se mai ştie că, recent, în interviul acordat lui Dan Andronic, Maior a ţinut să precizeze că el este cel care semnează aprobările pentru toate interceptările telefonice, mă rog, pentru cele solicitate de procurori şi aprobate de un judecător.

Să ne imaginăm că pe biroul lui George Maior a venit o cerere de interceptare a telefonului lui Victor Ponta, în cadrul unei investigaţii legate de un dosar oarecare, să zicem Microsoft.

Ce să facă George Maior, să dispună ascultarea finului şi să-l nenorocească cu mâna lui ? Cum s-ar mai fi uitat apoi în ochii Dacianei ?

În consecinţă, a demisionat.

Aşa-i că merge, ca explicaţie ?

Problema secretomaniei nesimţite în jurul acestui caz rămâne însă în picioare.

În fond, asta am vrut să demonstrăm.