Dau într-un articol publicat, culmea, într-un ziar progresist, peste un articol despre Caragiale. Pe final, surpriză, găsesc câteva vorbe înţelepte ale lui Nenea Iancu despre cum se cârmuiesc proştii. Mă gândesc să i le expediez, ca un mesaj personal, lui Liviu Dragnea, poate va zâmbi după înjurăturile pe care le primeşte.

„Ţi-am spus de-atâtea ori, nu te mai bate cu proştii, că te răpun … Ce crezi tu, pe urma cui am suferit eu în viaţă? Pe urma deştepţilor? Prostia, suverana prostie, e totdeauna mai tare. În zadar lupţi frumos cu tăieturi fine de floretă, el loveşte greu cu lăstarul în moalele capului. Şi în zadar risipeşti spirit şi vervă, el e tare ca piatra. Cum să-ţi spun, prostul are o concepţie telurică a vieţii. Uite aşa îşi înfundă ochii şi urechile, îşi infige capul în pământ ca struţul, ridică spatele şi trec pe deasupra lui toate curentele … Nimic mai greu decât să cârmuieşti proştii … Ei au un instinct de împotrivire organică”.

Ghorghe Smeoreanu