După schimbarea regimului, în 1989, cei care au vrut să arate că sunt superiori, culți, cu o viziune modernă au început să ne spună că statul este o formă de organizare a lumii depășită, iar națiunea ceva de care trebuie să ne fie rușine.
Să recunoaștem că, în bună măsură, șmecherii au reușit.

În ce mă privește, de 33 de ani scriu articole în care atrag atenția că o astfel de ”filosofie” este snoabă, că democrația nu poate exista decât în limitele statului național, deoarece puterea votului liber scade direct proporțional cu distanța dintre locul în care votezi și cel în care lucrează cei pe care i-ai votat.

Dacă votez în comuna mea argeșeană, Albota, pe cineva care va hotărî ceva la Bruxelles, votul va fi slab, în schimb, votul dat pentru funcția de primar sau pentru lista de consilieri va fi unul puternic. Puterea votului meu ”bate” până la București, dincolo de această limită, se diminunează considerabil.

Cine să mă creadă însă pe mine și pe alții ca mine, din moment ce diferite grupuri pentru dialog, plus mass media aferente au susținut și susțin exact pe dos?

Citiți continuarea articolului AICI.