Teatrul Alexandru Davila din Pitești ne propune un impromptu dramatic intitulat Portretul doamnei T, textul fiind semnat Ana – Maria Bamberger, regia, prof. univ. dr. Bogdan Cioabă, scenografia, Cristina Ciucu, actorii: Mirela Popescu și Petrișor Diamantu.

Ana – Maria Bamberger este un dramaturg de rezonanță europeană, autoare a unor piese despre care se vorbește cu admirație și respect: Belvedere, Paradoxul dorințelor, O noapte întreagă, Să vorbesc cu tine, Pește cu mazăre. Unii mari artiști lucrează uneori cu mâna stângă, din preaplin și pentru că sunt și ei homo ludens, după cum ne învață Johan Huizinga. Portretul doamnei T este o miniatura teatrală scrisă cu mâna stângă.

Ce vreau să spun este că piesa are o dezinvoltură de dramaturg atât de bun încât se râzgâie cu talent într-un moment de relaxare. Aș pune pariu că textul a fost compus într-o după-amiază de duminică, eventual revăzut sâmbăta următoare, înainte de a fi trimis spre capodoperizare marei Olga Tudorache, în 2011, actrița urmând a se juca pe sine, ceea ce face ca puținul să devină automat mult și chiar bun.

La Pitești, în lipsa boost-ului tudorachean, a venit cu marele ei talent actrița Mirela Popescu și a adăugat profesionalism mai tânărul Petrișor Diamantu. Regizorul și scenografa nu au făcut altceva decât să mângâie cu compasiune scriitura și să sugereze blând actorilor o interpretare comprehensivă sub pretexul noblesse oblige.

A reieșit un spectacol la care e bine să mergi cu taxiul, adică pentru care e prea mult să cauți parcare, totuși bun ca o intoducere în melancolia toamnei.

După cum vedeți, toate bune și frumoase, mai puțin mica mea idiosincrazie la titlul piesei. În cultura română, Doamna T este un topos camilpetrescian, iar piesa aceasta îl ia à contre-courant. Pentru mine, iritant.

Gheorghe Smeoreanu