Am citit un articol apărut duminică în Cotidianul sub semnătura profesorului Andrei Marga, în care Hegel este adus ca argument în apărarea lui Călin Georgescu și a partidului AUR.

La un moment dat, Andrei Marga îl introduce în demonstrație pe autorul ”Fenomenologiei spiritului”:

”Hegel ne obișnuise cu ideea că dreptul este, la urma urmelor, o expresie a „subiectivității” umane și presupune o anume „intersubiectivitate”. Studiile de istorie și de sociologie a dreptului și, mai recent, cercetările postcoloniale și analizele feministe circumscriu mai exact această „intersubiectivitate”. S-a putut astfel conchide că nedreptățile ce se produc aplicând dreptul, în democrațiile de astăzi, au ca origine în principal împrejurarea că dreptul ca întreg este contrapus în anumite situații libertăților și drepturilor individuale. Altfel formulat, chiar în sisteme juridice care se socotesc avansate, precum cel european, se ajunge ca invocarea dreptului să împiedice folosirea libertăților și drepturilor prevăzute explicit de legi. Dreptul ca ansamblu ajunge să sufoce libertățile și drepturile individuale”.

Imediat, apare în ecuație,fără a-i fi pronunțat numele, Călin Georgescu:

”De exemplu, unor oameni care apelează la libertățile și drepturile Constituției democratice, pentru schimbări mai favorabile cetățeanului, li se reproșează că ar fi „extremiști”. Candidați la alegeri sunt urmăriți cu justiția spre a li se găsi o vină și a fi scoși din cursă. Se aplică stigmatizări ca „iliberalism”, „autoritarism”, „fascism”, unora care-și asumă democrația și operează democratic. Observațiile critice ale actualei administrații americane în materie sunt concludente.

În loc să fie lăsată să-și rezolve cu pricepere și calm crizele, Romania a fost împinsă – sub un președinte nefast și un intermediar la fel de inconștient de implicații – în marasmul falselor soluții: interdicții aplicate candidaților care critică guvernarea; punerea pe urmele lor a procurorilor și poliției; organizarea unei vaste campanii de falsuri privind „pericolele” (degradarea monedei, pierderea joburilor și a cooperărilor externe) care ar surveni dacă opoziția ar câștiga; încălcarea legilor statisticii în stabilirea rezultatului alegerilor.”

Câteva rânduri mai jos, șarlatanul care ne îndeamnă să trăim, ca dacii, doar cu fructele pădurii, este exonerat filosofic:

”Vedem candidați care apelează la libertatea de a exprima opinii critice menite să schimbe în bine relațiile din societate, dar care sunt opriți de autorități cu acuzații ce nu s-au putut dovedi. Vedem cetățeni care nu ajung să li se facă dreptate, căci cei care îi judecă nu vor nicidecum să-i încadreze conform faptelor”.

Articolul profesorului cuprinde câteva zeci de trimiteri academice, dar ceea cerămâne șocant este invocarea lui Hegel în contextul escrocheriei georgisto – simioniste.

Nici în visele lor cele mai frumoase nu se așteptau Georgescu și Simion să fie apărați atât de academic.

Gheorghe Smeoreanu