De-a lungul istoriei, prea mulți au fost șarlatanii care au confiscat problemele legate de conștiință și spiritualitate. Acum, când internetul le deschide escrocilor noi modalități de acțiune, apar ca ciupercile după ploaie tot felul de coach – i, de vindecători, de cititori în semne, de specialiști în dezvoltarea personală care, asemenea vrăjitoarelor medievale, folosesc o epistemologie justă în mod injust, dar cu unele rezultate ce pornesc de la faptul că un dram de spiritualitate este mai util decât o tonă de materialism.

Pe de altă parte, în lumea conservatoare a științei este riscant să abdici de la canonul materialist. Din fericire, în cultura română îl avem pe Ioan Petru Culianu, cu anvergura sa mondială, care poate gira anumite puncte de vedere necanonice.

I.P. Culianu, în studiul intitulat Adevărata ”revoluție culturală”, Jocurile minții, Polirom, 2019, spune la p. 192:

”Este deja greu să înțelegem modificarea imaginii lumii produsă de teoria relativității generale a lui Einstein. Este însă cu atât mai greu să înțelegem natura quantică a universului și consecințele bizare care decurg din ea. Chiar popularizarea științifică, foarte abundentă, de care se servește această autentică, gigantică revoluție culturală este de-ajuns de esoterică. Cu toate acestea, nodul gordian trebuie tăiat într-un fel. Să încercăm.”

Și, în continuare:

”În secolul al XVII-lea, episcopul anglican George Berkeley își punea problema, perfect legitimă, dacă, după ce ieșim dintr-o cameră unde am văzut o masă, masa mai există fără percepția noastră. Episcopul Berkeley ajungea la o concluzie neîmpărtășită de mulți, anume că masa există doar atâta vreme cât este percepută de un observator. Esse est percipi. Ei bine, fizica quantică vine, cu formule matematice, să demonstreze că nu punctul de vedere comun, ci acela al episcopului Berkeley este corect”.

Apoi, la pagina 194:

”Realitatea nu e independentă de noi, ci e strâns legată de observator: noi înșine suntem aceia care creăm universul la fiecare pas”.

Același Culianu, în ” Principiul antropic”, Jocurile minții, Polirom, 2019, p. 197 arată:

”Istorici și filosofi ai științei printre care Stephen Toulmin sunt astăzi de părere că întreprinderea științifică nu se bucură de o mai mare obectivitate ori apropiere de adevăr decât orice mitologie a trecutului”.

Culianu spune în ”Vrăjitoarea la ananghie. Cine a pornit vânătoarea și cine i-a pus capăt ?”, (Jocurile minții, Polirom, 2019, p. 217) că dacă orice semnificație provine de la oameni, ”atunci este suficient ca ei să creadă într-o realitate imaterială (…) pentru ca acea calitate să se adeverească”. Imediat, Culianu adaugă, prudent, totuși: ”O astfel de manipulare ar fi aparent imposibilă în lumea fizică, deși unii savanți susțin că n-ar fi cu totul necunoscută pe tărâmul structurilor subatomice”.

În ”Nașterea infinitului. Revoluția nominalistă. 1300 – 1450”, (Jocurile minții, Polirom, 2019) Culianu spune, la pagina 359:

”Viziunea despre lume, ne învață antropologii, este bazată pe niște presupoziții împărtășite în mod tacit. Filosoful Michel Foucault le-a numit ”discursul murmurat” (discours murmure) al unei perioade culturale”.

Acum, discursul murmurat este cel care se întemeiază pe strania fizică a cuantelor.

Există și ”dezvoltatori personali” credibili, precum dr. Deepak Chopra, dr. Jack Tuszynski, dr. Brian Fertig, care au scris o lucrare interesantă, intitulată memorabil ”Corpul cuantic / O abordare revoluționară a sănătății și longevității”, Bookzone, 2024.

”Se spune că pe ușa laboratorului lui Niels Bohr se afla un avertisment pentru vizitatori: ”Interzis filosofilor”, tocmai pentru că prin noua fizică se crea o falie de ordin epistemologic. Este și motivul pentru care abia în 1992 a început să aibă acces la nivel public” spun autorii la p. 10).

”(…) și noi suntem creații cuantice (…)” (p. 15).

”Dacă lărgești perspectiva, vor ieși la iveală noi adevăruri. Iată primul și cel mai important adevăr: nimic nu ți se poate întâmpla, bine sau rău, până când nu se întmplă la nivel cuantic”.

Autorii îl citează pe Werner Heisenberg: ”Atomii sau particulele elementare nu sunt reale, ci formează o lume de potențialități sau posibilități mai degrabă decât o lume a lucrurilor sau a faptelor”.

Îl citează și pe Max Planck:

”Consider conștiința ca fundamentală. Consider materia drept un derivat al conștiinței. Nu putem merge mai departe de conștiință. Toate lucrurile la care ne gândim, tot ceea ce considerăm că există postulează conștiința”.

Îl citează pe sir James Jeans:

”Universul începe să arate mai mult ca un mare gând, mai degrabă decât ca o mare mașinărie. Mintea nu mai pare să fie un oaspete nedorit care să se fi nimerit din întâmplare pe tărâmul materiei. Ar trebui să o proslăvim și să o considerăm creatoarea și guvernatoarea tărâmului materiei”.

Concluzia ar fi următoarea.

”Faci un uriaș pas înainte dacă începi să te vezi conectat la realitatea cuantică. Dacă depășești punctul mort care dă bătaie de cap multor oameni de științiă – punctul mort care îi împiedică să vadă cât de importantă este conștiința în planul creației – , vei fi cu un pas înainte față de majoritatea oamenilor”. (p. 101).

Pacienții cu transplant de inimă relateză despre amintiri care nu sunt ale lor.

O scriptură indiană antică spune că oamenii îmbătrânesc și mor pentru că văd cum alți oameni îmbătrânesc și mor.

Acest articol este unul murmurat, vorba lui Foucault.

Gheorghe Smeoreanu