Avem în România peste 100.000 de ONG-uri, iar ponderea lor în PIB este de 1,5%. ONG-urile aduc bani din sponsorizări. Nu se știe de unde. Nu este obligatoriu prin lege să fie publică lista completă a sponsorilor. O bună parte dintre aceste ONG-uri sunt societăți caritabile, culturale, sociale. Peste 1000 sunt fie declarate în mod clar ca având caracter politic, fie spun că se ocupă de anticorupție, mediu, drepturi civile. Se crede că între 2000 și 4000 de ONG-uri primesc finanțări din exterior.

Românul care analizează viața politică a țării și actorii ei principali nu știu ce se întâmplă în rețeaua de ONG-uri, deoarece este vastă și parțial netransparentă. În mod abuziv, în dictaturi, ONG-urile fie sunt interzise, fie li se limitează drastic activitatea, în schimb, în democrații sunt protejate.

Totuși, putem observa că în statele democratice s-a ajuns la situația paradoxală în care ONG-urile sunt atât de protejate încât devin organizații semi-secrete. Românii știu până la sațietate cum acționează în spațiul public principalele partide, s-au săturat să tot audă de PSD, PNL, USR, AUR etc., dar n-au habar cu ce se ocupă organizații precum Corupția Ucide, Agent Green, Reset, Codrii Iașilor, Grupul de Inițiativă Civică “În Stradă”, Asociația Civică Tineri Liberi din Timișoara, Societatea Timișoara, Freedom House România, #activAG Pitești, Asociația Împreună pentru A8, Activism Civic Craiova, Brașov Community, Rezistența Civică Galați, VeDem Just – Voci pentru Democrație și Justiție, Inițiativa România, Asociația Civica, Mișcarea pentru Dezvoltarea Moldovei, Centrul pentru Inovare Publică, Asociația Respiro Human Rights Research Centre, Miliția Spirituală, Bankwatch Romania, Dexonline.

Acestor organizații presa nu le poate solicita informații în baza legii.

Citiți continuarea articolului AICI.