Ce frumos ar fi ca presa să publice povești de viață cu titluri sentimentale. Poate am mai învăța și noi ceva din experiența altora, din durerile, dar mai ales din bucuriile semenilor noștri. Din păcate, presa a uitat de oameni.

Titlul acestui articol se referă la cel ce și-a anunțat candidatura pentru prezidențiale dar se pare că nu face rost nici măcar de semnăturile de start, anume domnul Liviu Pleșoianu.

Duminică după – amiaza, când tocmai mă pregăteam să zbor pe deasupra scenei politice pentru a schița panorama momentului, mă pune naiba să intru pe contul de Facebook al lui Liviu Pleșoianu, unde dau peste o postare care îmi arată următoarele:

– Omul a ajuns la disperare şi face o criză de nervi.
– Aşa se întâmplă când scopurile nu sunt acoperite şi de mijloacele necesare.
– Fără un partid, fie el şi mai mărunt, fie el şi aflat în cădere, nu poţi să faci nimic în politică.
– Singuraticii şi romanticii sunt demni de stimă, poţi investi în ei unele sentimente, dar nu aduc ţării niciun folos.

Citiți continuarea articolului AICI.