Cred că cetățenii Europei sunt din ce în ce mai confuzi în legătură cu intențiile propriilor lideri vizavi de Rusia, pur și simplu nu înțeleg ce se dorește. La rândul lor, acești lideri consideră că nu au obligația să-și etaleze până la capăt intențiile, deoarece este vorba despre probleme militare, unde secretul e la el acasă. Popoarele Europei se găsesc în situația deloc plăcută de a plăti prețul înarmării la nivel continental exclusiv în baza axiomei că Rusia este un agresor care nu se va opri la granițele UE și NATO. O a doua axiomă este aceea că liderii vor avea grijă să forțeze nota doar până la limita dincolo de care rușii ar declanșa războiul nuclear.

Acești cetățeni europeni au început să fie suspicioși deoarece văd că Ucraina este încurajată să pretindă restituirea teritoriilor cucerite de ruși în pofida faptului că nimeni nu crede că acest lucru se va întâmpla. Neliniștea ar putea să crească în fața inițiativei Franței și Germaniei de a plasa trupe europene de menținere a păcii în Ucraina postbelică. Pentru că a fi european nu înseamnă a fi tembel, opinia publică  continentală, despre care ar trebui să presupunem că există, din moment ce există o Uniune Europeană, știe că Rusia este categoric împotriva aderării Ucrainei la NATO și nu va accepta nici ”aderarea” NATO la Ucraina sub forma unor soldați ai nou înființatei Coaliții a Bunăvoinței. Trimițând trupe în Ucraina, UE își va ține populația sub un stres imens și nu cred că oamenii vor accepta această situație.

Citiți continuarea articolului AICI.