Klaus Iohannis a efectuat o „vizită istorică” la Casa Albă.

Donald Trump l-a convocat pe președintele României pentru a-i da o „foaie de parcurs” de nerefuzat.

Iohannis este alesul SUA pentru alegerile prezidențiale din România.

La Casa Albă, președintele României s-a lepădat de binomul franco-german.

În același timp, Klaus Iohannis a fost umilit de Donald Trump, fiind supus unui test de stres colonial.

La Washington a fost consolidată securitatea României și insecuritatea președintelui ei.

Iată numai câteva dintre caracterizările unei întâlniri care dovedește că și nimicul poate fi istoric.

„(…)au mințit cei care au spus că el (Iohannis –n.n.) a fost chemat de Trump.

Nici vorbă. Au mințit cei care au spus că Trump are mesaje importante de transmis. Nici vorbă. N-a fost nimic. Absolut nimic… Era vacanță la Washington și Trump a avut timp să îl vadă pe tip. (Iohannis – n.n.). El (Trump – n.n.) are nevoie să fie văzut lucrând. Washingtonul este pustiu până la 25 august. Asta este aici regula.”

Fără a contrazice aceste evaluări culese din cercurile americane, cred că imaginea trebuie completată în lumina unor informații venite din Europa și care au pătruns prea puțin în presa românească.

Potrivit acestora, între SUA, Germania și Franța, cele trei puteri care se confruntă direct pe câmpul de luptă politic românesc, a intervenit, cam în perioada alegerilor europene, un armistițiu, valabil pe durata următorului an electoral românesc.

Prin respectivul acord, Washingtonul a acceptat realegerea comanditatului german Klaus Iohannis ca președinte al dominionului român, rezervându-și, în schimb, o oarecare influență asupra guvernului (cu precădere în sectoarele care contribuie la promovarea strategiei americane vizând securitatea regională), dar cedând Berlinului și Parisului controlul pârghiilor guvernamentale românești în UE.

Întâlnirea cu Klaus Iohannis a fost, deci, pentru președintele Trump, departe de orice miză concretă, căci știa prea bine că nici o eventuală înțelegere pe temele de interes american cu oaspetele bucureștean nu poate fi îndeplinită de acesta și nu va fi dusă la îndeplinire de guvernul român, cu totul absent din discuție, o triplă semnificație de imagine publică.

Cea de a doua opinie este uluitor de asemănătoare: „De ce s-au întâlnit? Presupun pentru că amândoi vor face orice pentru a atrage atenția publicului. Iohannis are categoric o serie de lucruri pe care le dorește de la SUA – ridicarea vizelor, spre exemplu, i-ar aduce o enormă popularitate. Lui Trump puțin îi pasă de asta…”

Întâlnirea cu Klaus Iohannis a fost, deci, pentru președintele Trump, departe de orice miză concretă, căci știa prea bine că nici o eventuală înțelegere pe temele de interes american cu oaspetele bucureștean nu poate fi îndeplinită de acesta și nu va fi dusă la îndeplinire de guvernul român, cu totul absent din discuție, o triplă semnificație de imagine publică.

Întâlnirea cu Iohannis, departe de orice miză concretă pentru Donald Trump

În primul rând, era dovada rituală a respectării armistițiului amintit. În al doilea rând, era o victorie simbolică dobândită în fața electoratului american, constând în aducerea la Canossa Potomacului a omului de paie merklian și obligarea lui de a jura pe Biblia priorităților strategice americane, abandonând formal doctrina de politică internațională a UE și angajându-se simultan, fie și numai declarativ, de partea Amercii, în războiul cu Germania și cu China.

Promisiunea smulsă lui Iohannis că va modifica legea exploatării resurselor din platoul maritim românesc este și un argument pentru a spori generozitatea donațiilor făcute de corporațiile americane campaniei sale prezidențiale de la anul. În al treilea rând, era ocazia de a proclama în mod solemn că, dând înapoi în fața preferințelor germane cu privire la persoana președintelui României, SUA nu renunță la agenda lor geopolitică și nu acceptă agenda geopolitică a Europei germane.

Este, oare, prețul confuziei create în societatea românească prin această manevră prea mare pentru SUA? Unul dintre analiștii politici americani care s-a ocupat de ani buni de relațiile americano-române, pledând pentru o politică americană consistentă și vizionară față de România, a formulat problema în următorii termeni: „De acum nu mai contează. Faptul este consumat și va fi folosit tocmai spre a-l promova (pe Iohannis – nn) ca fiind opțiunea americană pentru viitoarele alegeri, iar asta este un neadevăr.”

Ceea ce trebuie cu adevărat să ne îngrijoreze este că vizita lui Klaus Iohannis la Casa Albă a pus în lumină lipsa oricărei politici a SUA care să dea consistență parteneriatului strategic româno-american.

Cel puțin pentru moment, interesul administrației americane pentru România, cu excepția aspectelor militare, tinde spre zero.

Toate detaliile evenimentului așa zis istoric o indică pentru cei care știu și vor să vadă. Poate tocmai prin developarea acestei realități tragice pentru noi, întâlnirea a fost istorică.

În loc de alte comentarii să îi lăsăm să vorbească chiar pe diplomații și politologii americani cu care am discutat și ale căror competențe și informații sunt de netăgăduit. (Din motive lesne de înțeles au preferat să rămână anonimi și această dorință trebuie respectată.)

• „Din timpul rezervat întâlnirii cu Iohannis în Biroul Oval, treizeci de minute au fost spectacolul dat de Trump în fața presei. A fost cea mai lipsită de respect vizită (din partea gazdei – n.n.) pe care am văzut-o vreodată. A fost o rușine, o manipulare, o distorsiune. Acesta este doar reality show. În rest, a fost cea mai mediocră și mai absurdă vizită pe care am văzut-o în viața mea. A fost o insultă la adresa politicii reale și a diplomației reale.”

• Din timpul rezervat întâlnirii cu Iohannis în Biroul Oval, treizeci de minute au fost spectacolul dat de Trump în fața presei
  Președintele Trump nu a scăpat însă caii. Totul a fost calculat. Iată o altă apreciere americană în acest sens și care atacă acum fondul problemei, venind din partea unui expert al administrației care chiar crede în valoarea strategică a României pentru SUA: „Sunt cu adevărat șocat să constat nivelul scăzut al relațiilor pe care SUA le au cu România. În alte timpuri România era o realitate. Acum este doar un spectacol ciudat. A fost o rușine. Mi-a fost rușine de manipularea primitivă, de temele inexistente, de inepția declarațiilor. Îmi pare rău să o spun dar Ceaușescu avea mai multă substanță când vizita Washingtonul.”

Citiţi întregul articol AICI

Sursa qmagazine.ro