Simona Bucura Oprescu, deputat de Argeș și fost ministru al Muncii în două guverne, a fost aleasă în noua echipă de conducere a PES Women, la Conferința Anuală organizată la Amsterdam.

 

Cum privim,  mai simpli sau mai complecși cetățeni ai Argeșului, această știre?

 

Până acum, nu am observat pe rețelele de socializare și în presă prea mult entuziasm. Pe de o parte, ne dorim să avem reprezentanți în structurile europene, pe de altă parte, când îi avem, devenim sceptici sau agresivi. Problema nu e la politicieni, e la noi.

 

Știți de ce nu avem demnitari care să apere ”cu ghearele și cu dinții” interesele României în plan european? Pur și simplu pentru că nu se simt sprijiniți. Imediat ce ridică capul vreunul dintre oamenii noștri politici, i-l taie cineva.

 

Cineva din țară, nu de la Bruxelles.

 

Așa a fost și pe timpul Înaltei Porți otomane.

 

Este paradigmă universală chestiunea că nimeni nu e profet în țara lui, dar ca la noi, la nimeni. Sigur, nu pretind că trebuia decretată sărbătoare județeană ziua în care deputata a fost aleasă membru în Biroul Executiv al PES Feminin, dar nici să consideri știrea ca fiind la și altele nu e normal.

 

Mai mult, s-a înfiripat o cabală județeană cu privire la Simona Bucura-Oprescu, cu atacuri furunculoase pe rețele, ceea ce intră în domeniul absurdului. Cabala a contestat numirea deputatei în funcția de ministru, alegerea ei în calitate de președintă a Organizației de Femei a PSD, iar acum, alegerea în conducerea PES Women. Nu cred că orchestrează nimeni asemenea atacuri, dar te miri cum apar ca ciupercile după ploaie.

 

Nu aș fi scris dacă fenomenul ar fi un simplu joc. Nu este. Contestarea tuturor de către toți ne macină ca societate. Un politician încurajat devine un politician curajos, iar unul descurajat își apără pielea și nimic mai mult.

 

Simona Bucura-Oprescu este ceea ce se cheamă politician de carieră. Este la al patrulea mandat parlamentar, a fost ministru, acum a obținut voturi de la străini pentru a fi un lider în Europa. Dacă ar aduna, din 2012 și până azi, voturile care au propulsat-o pe această traiectorie, cred că ar depăși pe oricine din județul Argeș și pe mulți în plan național.

 

Ca în cursele de canotaj, văd însă că barca cu contestatari ține aproape de barca celor care i-au dat votul. Recentele voturi europene i-au făcut pe vâslașii județeni să mărească ștrocul.

 

Situația este specifică nouă, celor de pe aici. Chiar și fără acuzații de studii false, ori corupție, prezumăm că ascensiunea e nemeritată. Ascensiunea oricui. Numai că invidia la persoane private face rău ficatului, în vreme ce la persoane publice ne face rău tuturor.

 

Adunați cabale similare la nivel național și vedeți de ce clasa politică se degradează.

 

Într-o perpetuă confuzie, secretăm ură, iar ura se întinde ca secreția de cerneală a sepiei. Consecința constă în faptul că vederea lucrurilor publice devine încețoșată.

 

Am dorit să abordez acest subiect pentru a-i descuraja pe negativiști și a-i încuraja pe cei pozitivi. Câtă vreme nu există nici măcar o moleculă de acuzație de corupție și fals, deputata de Argeș Simona Bucura-Oprescu, fost și posibil viitor ministru, actual chestor al Camerei Deputaților, membru în staff-ul feminin al PES, trebuie apreciată pentru calitate politică, perseverență și efort.

 

Să criticăm cu argumente clare, iar când nu le avem, să preferăm aprecierea, pozitivul, laudativul. Așa vom avea, în sumă națională, energia necesară pentru a merge înainte.

 

Personal, sunt un susținător al doamnei de pe când era la organizația de tineret a PSD Argeș. Au trecut de atunci vreo 30 de ani și nu m-a dezamăgit. Nu am exclus niciun moment că ar putea să ne dezamăgească pe toți, dar deocamdată văd doar muncă și normalitate. Am intuit bine.

 

Ca ziarist, știu să înjur, slavă Domnului, nu vreți să mă puneți, din nou, la încercare. Am crezut însă întotdeauna că aprecierea e mai constructivă pentru societatea românească. Atunci când, repet, nu găsim corupție și studii false, observând în schimb muncă și valori juste, a lăuda este un gest firesc.

 

A insulta, e, oricum, degradant.

A face parte din cabale locale e josnicie locală.

A invidia e semn de slăbiciune.

Ce nefiresc a ajuns pentru români să se aprecieze între ei!

 

Gheorghe Smeoreanu