După decesul preşedintelui Consiliului Judeţean Vâlcea Ion Cîlea, într-un sertar al biroului acestuia a fost descoperit un document intitulat Testament politic. 

Iată câteva fragmente:

Întrucât în viaţa şi activitatea mea de preşedinte al Consiliului Judeţean Vâlcea nu am reuşit să duc la îndeplinire o serie de obiective majore pentru judeţ, las urmaşilor mei din clasa politică locală următoarele:

-Deputatului Cristian Buican îi las cu toată dragostea problema privatizării Oltchim. Sper ca imediat ce PNL va veni la guvernare, combinatul vâlcean să fie vândut la un preţ bun, să-şi repornească toate secţiile şi să-i angajeze la loc pe cei disponibilizaţi.

-Co-preşedintelui PNL Vâlcea şi consilierului judeţean Romulus Bulacu îi las în grijă finalizarea în regim de urgenţă a pârtiei de la Voineasa. Prin marea sa forţă politică, acesta va rezolva problema imediat.

-Vicepreşedintelui meu Bogdan Pistol îi las rerezolvarea imediată a preluării de către CET a minelor de la Berbeşti. Sunt convins că într-o săptămâna va reuşi acest în acest demers, fiind tânăr şi neliniştit.

–Las organizaţiei PNL Vâlcea rezolvarea problemei autostrăzii Piteşti – Sibiu. Acum, cu dl Klaus Iohannis la Cotroceni, lucrările la această autostradă ar trebui să înceapă deîndată.

–Dublarea numărului de turişti în anul 2015 o las ca sarcină deputatului Romeo Rădulescu.

-Mai doresc ca senatorul Adrănel Cotescu , în colaborare cu Victor Giosan, să ia Premiul Nobel pentru economie prin descoperirea formulei matematice prefecte de repartizare a fondurilor către primării. Îi las această mare glorie.

-Consilierului Adrian Buşu îi las moştenire gropile de pe anumite drumuri, podurile şi podeţele afectate de inundaţii. Ştiu eu de ce. Sper să rezolve tot ce e stricat.

-Deputatului meu Costi Rădulescu i-l las pe Dumitru Persu.

-Presei din Vâlcea i-l las moştenire pe Ion Stanciu.

-Domnului director general Gheorghe Smeoreanu i-l las, de asemenea, pentru emisiuni, pe Dumitru Lovin.

Nota redacţiei. Nu, stimaţi cititori, regretatul preşedinte nu a lăsat un asemenea testament. Dacă ar fi făcut-o, i-ar fi împovărat pe toţi cei amintiţi mai sus cu sarcini peste puterile lor.

Aşa e viaţa.

Vreau să-i văd acum pe cei care îl criticau pe Ion Cîlea cum rezolvă problemele pe care i le puneau în spinare.

Tare mă tem că abia după moarte vom ajunge să-l apreciem pe Ion Cîlea la adevărata sa valoare.